Lumea ceasurilor se întâlneşte deseori cu industria auto, promovarea în paralel dovedindu-se o soluţie foarte eficientă. Cel puţin până acum.
Asocierea dintre maşini şi ceasuri este mai mult decât o „fitză" de marketing. La întrebarea cine are mai mult de profitat, răspunsul poate fi unul complicat. La fel de complicat cum este şi algoritmul alianţelor. Cel mai relevant exemplu de succes este parteneriatul dintre Breitling şi Bentley început în 2004, anul în care marca britanică a prezentat noul Continental GT.
Producătorul de ceasuri a dedicat o linie particulară acestei colaborări. Practic, spre deosebire de proiectele similare din industrie, Breitling a preferat să facă efortul de a proiecta de la zero o serie de ceasuri pe care le-a şi denumit „Breitling for Bentley".
Sunt ceasuri cu un preţ mediu spre ridicat în clasa premium, oferta de bază situându-se în jurul valorii de 5.000 euro. Se adresează în primul rând proprietarilor de Bentley care acceptă să plătească un preţ substanţial, dar nu exagerat, pe ceas. Şi este o achiziţie aspiraţională pentru cei care visează la o supermaşina. Recent, Bentley şi Breitling au reconfirmat alianţa pentru următorii cinci ani. În partea opusă, avem studiul de caz Panerai şi Ferrari, două nume cu premize pozitive din punct de vedere teoretic.
Ambele mărci cu un nivel calitativ foarte ridicat. Doar că, tocmai au anunţat încheierea parteneriatului după 2 ani în care aportul reciproc a fost cel mult unul de imagine. Dată fiind şi perioada dificilă pe care o traversăm, grupul Richemont, proprietarul Panerai, a decis să păstreze în viaţă numai proiectele care aduc profit.
Iar la Panerai-urile cu un căluţ cabrat pe cadran nu s-a înghesuit nimeni. Poate că preţul mediu de 10.000 de euro a fost destul de ridicat chiar şi pentru mentalitatea proprietarilor de Ferrari. Nu ca sumă, dar la aceiaşi bani deja se
