Se apropie marea revelatie si pentru cei indragostiti de flacarile violet si mai putin atenti la semne si la realitatea inconjuratoare. Satisfactia pe care au trait-o unii dupa alegeri, cand si-au savurat semi-tamp bucuria ca le-a iesit omul pe care il votasera (impreuna cu toata cohorta de urmasi mandri ai lui Traian), incepe sa se disipe, sa se spulbere sub spectrul falimentului general.

Inconstienta si incompetenta combinate cu populismul si ipocrizia guvernantilor incep sa le joace feste acum si isi tradeaza uluitoarea dimensiune pe care au capata-o in randul acestora. S-au pacalit singuri si au crezut ca au invins criza, apoi au raspandit minciuna intregului popor (care culmea i-a si crezut), au reusit sa prosteasca din nou, doar ca acum inevitabilul incepe sa iasa la suprafata. Putin cate putin.

Rand pe rand, tot mai multi au inceput sa isi dea seama ca ceva nu este in regula. Ca a aparut o prapastie intre ceea ce credeau ca este si ceea ce era in realitate. De la mic la mare ne aratam tot mai socati. O mare parte din mirarile si socurile intelectuale ale unora exprima perfect proastia noastra. Abia apoi smecheria lor paguboasa. Profesorii au iesit in strada. Pensionarii sunt practic pe strazi tot timpul, e doar o chestiune de nuanta intre stare lor de protest permanent si prelungirea continua a trecerii lor printr-o viata falimentara.

Ca in orice poveste de dragoste indoielnica, una dintre parti isi da seama acum ca a fost inselata si nu stie ce sa faca mai intai. Sa urle si sa isi tipe durerea sau sa iasa in strada sa isi ia de gat fostul iubit? Cert e ca ceva trebuie sa faca. A inceput sa nu se mai poata. Pentru tot mai multi. Basescu pare ca si-a pierdut cu totul controlul – ca un pacient cu un verdict de om sanatos dat cu o probabilitate de 40% eronat – da vina pe profesori ca ne-au facut tampiti, ca din cauza lor suntem medici prosti,