Tocmai am vazut la tv cativa bucuresteni care se imbranceau cu vigoare pentru a ocupa un taxi. Provocata de greva RATB, scena s-a repetat probabil de mai multe ori in dimineata asta. Stiu, e criza, oamenii sunt nemultumiti, vor sa isi mentina salariile la un nivel satisfacator,vor conditii mai bune de munca, in general vor sa fie bine. Ca noi toti de altfel.
Ceea ce nu inteleg, este de ce de fiecare data cand un sindicat din serviciile publice e nemultumit, noi, locuitorii Bucurestiului, suntem luati prizonieri. Asa s-a intamplat si in toamna trecuta cand angajatii Metrorex au fost loviti de depresia pre-electorala ale carei principal simptom a fost tot o greva (Apropo, domnu’ Berceanu, sindicatul de la metrou isi insuseste in continuare veniturile din spatiile comerciale de la metrou? Banii astia, sa nu uitam, sunt luati direct din buzunarul platitorului de taxe din Bucuresti?)
Revenind la RATB, nu e datoria mea sa le platesc salariile, sa verific conditiile de munca sau sa fac sedinte de yoga cu membrii de sindicat. Administratia Bucurestilor trebuie sa faca toate lucrurile astea iar soferii trebuie sa tina seama ca lucrul pe care tocmai l-au facut este ilegal. Si daca este ilegal, cineva trebuie sa raspunda. Sunt curios, ziua aceasta va fi remunerata?
Sunt companii private care pierd bani ca urmare a acestei greve “spontane”. Sunt copii care trebuiau sa ajunga la gradinita si parinti care intarzie la munca. Parinti platitori de bilete si abonamente. Oameni ale caror impozite sunt folosite pentru salariile/primele/bonurile de masa oferite soferilor.
Aud adesea plangeri privind numarul mare de autoturisme de Bucuresti. Intamplarea de azi ofera o explicatie. Si tot ziua de azi ofera o explicatie pentru neincrederea funciara a romanilor in autoritati.
Tocmai am vazut la tv cativa bucuresteni care se imbranceau cu vigoare pe
