Trăim vremuri suficient de încruntate încât să nu mai avem chef şi resurse de vreo păcăleală. Pe criză îţi cam piere cheful de joacă iar o păcăleală de 1 aprilie sporeşte riscul de a ne irita. Cui îi mai arde de poante? Destul se joacă Elena sau Marean de-a gramatica, Teo de-a politica, Boc de-a economia, miniştrii x,y,z de-a reforma pensiilor şi-a educaţiei.
Era fieresc să apară şi oboseala căci în intervalul dintre două campanii electorale se întâmplă destul de multe păcăleli. Profesorii, de exemplu, au şansa de a fi contemporani cu cea mai ruşinoasă şi proastă glumă, cu atingere directă la portofel. Şi nu sunt singurii. Sunt destule alte întâmplări care vin în sprijinul teoriei inflaţiei de păcăleli dar ne lipseşte spaţiul pentru astfel de amănunte.
Şi-n contextul acesta, ce facem noi de 1 aprilie? Lucruri serioase…Verificati site-urile agenţiilor de presă şi-a ale televiziunilor de ştiri şi o să vedeţi că nu prea e rost de voie bună. Din contră, la întreg, ştirile oferă o imagine spectaculos de sumbră. Să nu uităm ce-au văzut bucureştenii în dimineaţa de 1 aprilie: au văzut cum s-a dus dracului transportul în comun de suprafaţă. Au văzut siluete umane care, din reflex, mărşăluiau pe linia tramvaiului 41, traversând a pied Podul Grant. Au trăit ceea ce chiar n-aveau chef să trăiască, în nici o zi din an.
Greva de la RATB se înscrie deci, cu brio, pe lista nominalizărilor la categoria lucruri serioase petrecute tocmai de 1 aprilie. N-a fost păcăleală! Nici vorbă deci de vreo glumă de autobază. Dimpotrivă, un protest spontan care a dat Bucureştiul peste cap.
Nu va trece însă mult timp (va promit şi vă garantez!) şi zâmbetul ne va reveni pe buze. De mâine, revin măscăricii din politică şi administraţie, glumele şi păcălelile obişnuite.
Trăim vremuri suficient de încruntate încât să nu mai avem chef şi resurse de vreo păcăleală. Pe criză
