Nea Mişu, aşa cum îi spun apropiaţii, a învăţat marochinăria de la 16 ani, iar din 1975 şi-a deschis propriul atelier.
Multe meserii vechi, care cu ani în urmă erau în vogă, au dispărut. Cu toate acestea, prin Capitală încă mai mai dai de câte un atelier învechit care a a reuşit să supravieţuiască.
Pe Calea Dudeşti, la colţul unui clădiri vechi, încă se mai găseşte un atelier unde îţi poţi repara aproape orice. De 35 de ani, nea Mişu şi-a primit clienţii cu drag şi a reparat cu seriozitate tot ce i s-a cerut. De la fermoare, la tocuri de pantofi, genţi, capse, hamuri şi geci din piele, bărbatul în vârstă de 68 de ani se pricepe să refacă fiecare obiect „stricat“ de vreme.
Gratiile gri şi prăfuite de la uşă şi geamuri îi dau atelierului un aer comunist, iar deasupra uşii încă se mai află plăcuţa inscripţionată cu litere vechi, „Marochinărie“. Interiorul este şi el neschimbat. Din încăperea veche, cu tavanul înalt, plină cu pantofi şi genţi care îşi aşteaptă rândul la reparat, nu lipseşte nici decorul: pe un perete stă agăţată o pălărie de cowboy cu două pistoale în părţi.
Nea Mişu, pe numele real Spiridon Naftan, practică această meserie de la vârsta de16 ani, iar în prezent a adunat 52 de ani de experienţă în domeniu. „Şi tata a fost cizmar, iar mama a lucrat şi ea la fabrica de pielărie şi încălţăminte, Mociorniţa sau Flacăra Roşie» . La 16 ani m-a băgat şi pe mine acolo. În timp am învăţat să practic cum pot eu mai bine această meserie“, povesteşte nea Mişu.
Actorii vremii, clienţii săi fideli
Cu mulţi ani în urmă, meseriile se învăţau de la o vârstă fragedă şi puţini sunt cei care mai renunţau la specializarea lor. Astfel, după o perioadă în care a lucrat la fabrică, s-a decis ca împreună cu soţia sa să facă ceva pe cont propriu.
„M-am însurat de mic şi am zis să ne facem şi atelierul nostru. Ne-am zbătut şi am