„20/20" de la Studioul Yorick nu încearcă să facă dreptate, nu caută vinovaţi, nu adoptă un ton justiţiar. La baza spectacolului stau amintirile personale, părerile, reacţiile de acum a peste 50 de intervievaţi.
Cinci morţi, aproape trei sute de răniţi, din care doi mutilaţi pe viaţă. Cam aşa s-ar traduce în cifre conflictul româno-maghiar din martie 1990 de la Târgu-Mureş, cunoscut acum sub numele de „Martie negru". De fapt, „cunoscut" e prea mult spus, având în vedere că despre acele „evenimente" s-a discutat şi se discută foarte rar. Şi tocmai acest lucru (să facă oamenii să vorbească) a încercat regizoarea Gianina Cărbunariu şi echipa sa, prin intermediul spectacolului „20/20". De altfel, montarea de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş nu are un final. Spectacolul se termină cu o întrebare adresată publicului „tu ce părere ai despre asta?" şi, cel puţin la reprezentaţia la care am asistat eu, chiar pe 20 martie (de la ora 20), a existat şi un răspuns din sală. Înainte de aplauzele de final. După aplauze urmează întotdeauna o pauză, iar publicul este invitat să rămână la discuţii. Despre spectacol , dar mai ales despre acel „Martie negru".
În limbaj medical „20/20" defineşte acuitatea vizuală normală. Şi poate tocmai această privire „normală" au urmărit-o Gianina Cărbunariu şi cei zece actori - cinci români şi cinci maghiari. „20/20" nu încearcă să stabilească „adevărul istoric". Descoperirea sau ascunderea lui e treaba altora. În plus, realizatorii spectacolului spun că, în perioada documentării, au avut mari probleme pentru că majoritatea oamenilor nu vor să vorbească despre ce s-a întâmplat atunci. Există chiar o întreagă scenă în spectacol, foarte amuzantă, despre aceste refuzuri. „20/20" nu oferă răspunsuri şi nu ia partea nimănui. Deşi e montat la Yorick, un teatru independent în care de obicei se joacă în maghiară, spectacolul nu este nici pe de
