Omar are 9 ani. E în clasa a III-a şi, ca oricărui băiat de vârsta lui, i-ar plăcea să alerge, să joace fotbal, să se plimbe cu bicicleta. Numai că el nu poate nici măcar să meargă. Orice pas pe care l-ar face i-ar rupe un os la picioare. La numai câteva zile de la naştere, Omar a suferit două fracturi. Apoi altele. Abia la 3 luni medicii au putut explica familiei ce se întâmpla cu bebeluşul lor. Diagnosticul a fost necruţător - Osteogenesis incompleta sau "boala oaselor de sticlă".
CALVARUL FRAGILITĂŢII
Boala de care suferă băieţelul se manifestă prin deformări ale membrelor, fracturi, laxitate articulară şi transpiraţii excesive. Până acum, corpul lui a fost chinuit de 56 de fracturi. Nici o durere nu l-a doborât însă. Omar are o ambiţie uimitoare. Îi place să înveţe şi, până acum un an, când mergea la şcoală, le povestea colegilor cu mult umor despre patul lui de acasă, care este de fapt o saltea pusă pe parchet, pentru că într-un pat normal nu s-ar putea urca, şi despre măsuţa cu picioare scurte pe care şi-o pune în poală când îşi face temele.
În mai anul trecut şi-a fracturat ambele picioare şi, de atunci, n-a mai putut merge la şcoală. "Am obţinut un acord de la Inspectoratul Şcolar pentru a-l instrui acasă. Doamna învăţătoare este plătită de ei să vină 4 ore pe săptămână la Omar. Ea, însă, vine 6 ore, pentru că ţine la el şi vede că vrea să înveţe", spune bunica băiatului. Singurele lui distracţii sunt jucăriile şi desenele animate.
"Îi plac mult jocurile LEGO, cu piese mici şi multe. E foarte minuţios şi îi place să migălească", zice bunica. Dar şi să se joace îi e greu fără ajutor. Oasele lui s-ar putea rupe la un simplu strănut sau dacă s-ar întinde după o jucărie la mai mult de 20 cm...
BUNICA-MAMĂ
Omar a crescut fără mamă. Cea care i-a dat viaţă l-a părăsit după aflarea diagnosticului. Băiatul
