Pentru fiecare subiect minor, presa vibrează la unison. Dacă Sică sau Mitică scapă o declaraţie ciudată, amuzantă sau stupidă, care în nici o altă ţară din lume n-ar fi nici măcar subiect de ştire seacă, la noi devine temă de dezbatere. Banale proceduri parlamentare, activitatea curentă a organelor de anchetă, normale diferenţe de opinie în cadrul unui partid – la toate acestea redacţiile rezonează monocord, disecînd „subiectul“, psihanalizînd personajele, scriind capitole întregi la o teorie a conspiraţiei care a depăşit de mult limitele paranoiei. Fenomenul merge atît de departe încît posturi concurente nu numai că au aceeaşi temă şi aceiaşi invitaţi, dar afişează pe burtieră acelaşi titlu. Cînd Ministerul Justiţiei a solicitat acordul Senatului pentru arestarea unui membru al acestuia, de la Realitatea TV aflam că „Zornăie cătuşele“, în vreme ce Antena 3 ne spunea că „Zornăie cătuşele“. Îţi vine să te întrebi dacă nu cumva, în ciuda războiului rece oficial, nu se pun cumva de acord. La nivel de reporteri, asta se întîmplă oricum; unul sau doi sprijină uşa unui complet de judecată, apoi le povestesc „adversarilor“ ce-a fost acolo, primind informaţii similare din alt loc. În definitiv, nu poţi fi peste tot, nu?
Dacă într-o zi nici un om politic n-a deschis gura să scoată un porumbel, dacă nici un consilier ministerial n-a comis vreo tamponare uşoară, atunci se face aşa: se ia un accident auto, un hoţ de buzunare sau o rochie de vedetă şi se extrapolează cosmic. Se vorbeşte cu gravitate, dramatism şi fără limite despre hecatomba auto, şoselele morţii, autostrada Iadului, cu exemple variate, de la DN1 la situaţia incredibilă din comuna Vărcăneştii de pădure; despre foamea care îi împinge pe români să fure, frica de a mai ieşi din casă, indolenţa nesimţită a autorităţilor, cu declaraţii în exclusivitate, sub acoperire, ale unor interlopi, preferabil chiar la
