După nominalizări criticabile, o gală cu destule defecte şi emoţii, distincţiile cele mai importante ale Galei premiilor industriei de film din România, Gala GOPO, au ajuns la Corneliu Porumboiu, pentru, într-adevăr, Cel mai bun film al anului 2009, Poliţist, adjectiv.

Dacă pînă în anii din urmă, producţiile româneşti oscilau între piese remarcabile şi rebuturi, în 2009, cinematografia românească arată, în sfîrşit, normal şi echilibrat, cu filme de pe varii paliere estetice şi comerciale. Şi tot aşa s-ar fi cuvenit să arate şi nominalizările ediţiei de anul acesta. Însă, cei aproximativ 400 de votanţi din aşa-numita, inadecvat şi, poate, prea jucăuş, industrie de film nu prea au avut de ales atunci cînd juriul a rînduit nominalizările. Gala Premiilor Gopo, organizată de foarte harnica şi eficienta Asociaţie pentru Promovarea Filmului Românesc, este sprijinită de breasla (mult mai propriu spus) cinematografiei autohtone şi ocrotită de sfîntul CNC; şi se presupune că filmul românesc are şanse să fie cît mai prezent în viaţa culturală din România şi de pretutindeni.Inadvertenţe Totodată, toată lumea se plînge că nu există public autohton pentru filmele româneşti şi că minimul gest cultural, cum este mersul la cinema, este pe ducă. Foarte adevărat şi foarte trist, dar de ce să nu începem cu lucrurile mici, simple şi juste, aflate în puterea noastră. De ce, de pildă, pe lista nominalizărilor pentru cel mai bun film al anului 2009 nu figurează, în principal, filme româneşti? Ele există şi sînt, deopotrivă, apreciate de critică şi de spectatori (atît de puţini cît sînt). Filme ca Amintiri din Epoca de Aur 1 (Tovarăşi, frumoasă este viaţa!“), producţia cu cel mai mare succes la box-office, sau Francesca, clasat pe locul al treilea în acelaşi top, nu au fost suficient de convingătoare pentru membrii juriului sau pentru o parte dintre ei. În schimb, Concertul, pr