Cultura e o chestie complicată. Rigidă. Aproape moartă după unii... Are nevoie de cruciade ca Dumnezeu şi nu se poate desfăşura decât în spaţii placate cu marmură în faţa unor snobi stafidiţi încă înainte de înflorire. Cultura nu poate să supravieţuiască fără subvenţii de la stat, care se duc direct la dracu-ştie-unde. .. Când aud de genul ăsta de "cultură" chiar că-mi vine să pun mâna pe pistol ca Hermann Goring!
Cultura e vie! Şi se întâmplă oriunde! Omul e cult şi în slip ca să nu zic altele că închid mironosiţele calculatorul.
Revenind... ultima dată cultura s-a întâmplat într-un restaurant. Barka. Nu-i facem reclamă că şi aşa e uneori greu să găseşti o masă, iar iubitorii de mâncare indiană nu-s pe toate drumurile. Felul principal al serii a fost... muzica. Să-i spunem Gipsy Jazz? Să-i spunem Hot Club de Bucharest! O trupă absolut încântătoare. Nişte oameni nebuni. După jazz. Pe care-l cântă cum trebuie jazz-ul cântat: cu zâmbetul pe buze.
Dacă pe 14 aprilie ai chef de teatru şi de muzică nu e nevoie să te decizi. Mergi la teatru să asculţi nişte muzică! Pentru că Hot Club de Bucharest nu are mulţi fani, dar îi are pe cei care trebuie, Mircea Diaconu a făcut o vrajă şi această trupă de Muzicieni trag un guleai de factură fină la Teatrul Nottara.
Destul cu vorba. Ascultaţi pe MySpace câteva piese cu Hot Cub de Bucharest. Nu au încă un album. Ştiu, e puţin straniu în ţara unde toate fetele frumoase-şi-atât au câte un CD scos de "sponsorii" din spate...
Dacă acest articol pare o reclamă neruşinată, aflaţi boieri dumneavoastră că mi s-a propus o invitaţie la concert, dar am refuzat. Vreau să-mi plătesc biletul, pentru că ştiu că merită!
Cultura e o chestie complicată. Rigidă. Aproape moartă după unii... Are nevoie de cruciade ca Dumnezeu şi nu se poate desfăşura decât în spaţii placate cu marmură în faţa unor snobi stafid
