Zoom Era Pythia o apucată?
Imaginea tipică a Pythiei e cea a unei femei stând într‑un soi de subsol, pe un trepied, deasupra unei fante prin care ţâşneau gaze toxice. Sub influenţa lor, femeia delira. Mulţi istorici pun la îndoială această imagine transmisă de‑a lungul secolelor. Drept argument invocat e faptul că săpăturile arheologice n‑au descoperit nici o sală subpământeană şi, cu atât mai puţin, o fantă în pămînt, prin care să ţâşnească gazele. De aceea, s‑a lansat ipoteza unei simple cavităţi de lângă templu, astupată cu trecerea timpului. O cavitate suficient de largă pentru a găzdui trepiedul, Buricul Pământului, mormântul lui Dionysos, statuia lui Apollo şi un colţ, în care se aşeza pelerinul. Pythia intra în transă religioasă şi nu din cauza gazelor toxice. Imaginea de apucată e rodul propagandei creştine, interesate în compromiterea religiei greceşti considerate păgâne. Ghidurile şi turiştii care le citesc nu ţin cont însă de nuanţele istoricilor.
Zoom Cine sapă primii: nemţii sau francezii?
Slăbiciunea statului grec de după constituire a făcut ca săpăturile arheologice să revină Marilor Puteri ale momentului. Ca şi în cazul altor locuri faimoase ale Antichităţii greceşti, Delfi a fost disputat de Franţa şi Germania. Nemţii au fost primii care au pretins dreptul de a exploata Delfi, plecând de la săpăturile făcute de Müller, în 1840. Francezii intră pe fir. Ei sunt interesaţi de zidul poligonal care susţinea terasa templului. Cum procedurile de obţinere a dreptului de exploatare se lungesc, neamţul Hans Pomtow reuşeşte să sape în 1887. Primul ministru grec de la vremea respectivă, Charios Tricupis, socoteşte că poate să scoată un ce profit din afacerea Delfi. În schimbul dreptului de a săpa, el cere Franţei privilegii vamale pentru strugurii de Corint care intrau în Franţa. Parisul nu cedează şantajului. Premierul grec se îndreaptă a
