Te-ai gandit vreodata ca ai putea pleca in Uruguay, Uganda sau Uzbekistan? Ai putea frumusel sa-ti iei o viza, sa-ti gasesti de lucru si sa locuiesti un timp acolo. Sau mai simplu, undeva in Europa, unde nu ai nevoie de viza. Daca abia ai terminat facultatea poti face un master undeva – obtii o bursa si te poti angaja pentru restul de bani de care ai nevoie pentru viata de zi cu zi. Daca esti mai mare si ai aptitudini manageriale, poti merge la un MBA. Tot ce trebuie sa faci este sa inveti, sa ai curaj si ceva bani stransi.
Oamenii pe care ii cunosc se impart in doua categorii. La aceeasi varsta, unii se gandesc ca vor un loc de munca stabil si o familie, ceilalti se gandesc sa plece undeva, sa se formeze, sa mai invete, sa aiba experiente care sa-i maturizeze, sa se autodepaseasca si sa schimbe un pic lumea in bine. Fiindca si primii, si ultimii sunt de acord ca nu prea poti schimba lumea in bine de aici.
Si acum sincer. Vrei sa devii scriitorul unui bestseller international? Chiar daca ai talent pentru asta, stil propriu, putere de munca, tot 8% din vanzarea cartilor tale iei, nu te poti intretine cu acesti bani pentru a continua si trebuie sa te promovezi singur fiindca editurile nu stiu cum sau nu le intereseaza. Iar daca ai cumva norocul sa fii Cartarescu, multi stramba din nas ca esti “comercial”.
Daca vrei sa devii un excelent specialist, in orice domeniu, oricare ar fi el, tot mult mai putini bani iei lucrand aici, acumulezi nervi si frustrari datorita unui sistem sau unor oameni, te lovesti de felul de a face afaceri a romanilor, mai mult bisnita decat business. Daca vrei sa schimbi lucrurile in bine pe calea politicii, iar nu prea ai sanse. Prin mass-media? Din ce in ce mai greu. Prin invatamant? Si mai greu. Spiritualitate? Cui ii pasa.
Asa ca, in final solutiile cele mai sanatoase pentru corp si minte ar fi doua. Sa te angajezi ai
