Cum s‑a transformat o vacă din rasa Simmenthal într‑una dintre cele mai cunoscute figuri ale publicităţii mondiale.

Noisettine, Velma, Milka... Mai multe sortimente de ciocolată cu nume rotunde şi frumoase a scos pe piaţă firma elveţiană Suchard la începutul secolului al XX‑lea, dar, dintre ele, doar Milka a făcut istorie. „Botezul“ a avut loc în 1901, când marca Milka a fost înregistrată la Oficiul Imperial al Brevetelor de la Berlin, dar până atunci, firma‑mamă Suchard avea deja în spate şapte decenii şi jumătate de viaţă.

Philippe Suchard deschisese încă din 1826 o cofetărie care‑i purta numele, la Serriéres, în apropiere de Neuchâtel, iar cofetăria devenise cunoscută mai cu seamă după ce livrase o cantitate impresionantă de ciocolată, în 1842, Curţii lui Frederick William IV, regele Prusiei.

De ce „Milka“? De ce mov?

Către 1890, numele Milka apare deja pe cutiile cu pudră de cacao marca Suchard, iar în 1901 se lansează oficial pe piaţă tabletele de ciocolată cu lapte Milka. La prima vedere, numele noului sortiment de ciocolată se naşte în urma alăturării primelor părţi ale cuvintelor „Milch“ şi „Kakao“, „lapte“ şi „cacao“ în limba germană. Dincolo de explicaţia de bun‑simţ pe care au reţinut‑o toate poveştile mărcii Milka, a rămas în istorie şi legenda potrivit căreia ciocolata cu lapte a firmei Suchard a fost botezată după soprana Milka Ternina, faimoasă în epocă şi admirată de Carl Russ‑Suchard, ginerele lui Philippe Suchard şi cel care preluase afacerea dulce după moartea socrului său.

Încă de la începuturi, ambalajul ciocolatei era mov. Acelaşi mov pe care‑l ştim şi astăzi, movul Milka, protejat prin lege dacă acoperă 70% din totalul ambalajului. Tentaţi să căutăm explicaţii complicate pentru alegerea culorii, s‑ar putea s‑o ratăm pe cea mai simplă: movul e o culoare care iese în evidenţă şi care atrage, în mod catego