Fie că vrei lîngă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ sau în Fundaţie, centrul Iaşiului îţi oferă cu greu un moment de răgaz în zilele noastre. Într-un trafic de cele mai multe ori aglomerat şi cu tineri din ce în ce mai zgomotoşi, istoria acestei zone – mult pomenită prin toate ghidurile turistice – pare mai degrabă să se ascundă printre teii imenşi, de teama agitaţiei şi a trecerii nemiloase a timpului.
De îndată ce treci de Spitalul de Urgenţă şi sediul Academiei Române din Iaşi, strada Lascăr Catargi apare ca o adevărată oază de linişte şi istorie ce abia aşteaptă să fie descoperită. Numită pentru prima dată Uliţa Sturdzoaiei, aici se regăsesc numeroase vile şi case vechi aparţinînd clasei de mijloc a sfîrşitului de secol XX. Pînă la apariţia primelor construcţii pe actualul bulevard Carol I (cunoscut mai bine ca bulevardul Copou), această stradă era principalul loc de promenadă pentru ieşenii înstăriţi. Fastul vechii epoci se vede în continuare, Palatul Sturdza (sediul Radio România Iaşi), sediul TVR Iaşi, Institutul European sau clădirea unde a învăţat Emil Racoviţă duc mai departe istoria fostei capitale a Moldovei.
După Şcoala „Mihail Kogălniceanu“, pe Lascăr, nr. 18 se găseşte Casa Scully sau actualul sediu al Institutului de Arheologie afiliat Academiei Române. Construită la începutul secolului al XX-lea, ea a aparţinut celebrului doctor ieşean Scully şi soţiei acestuia, Esmeralda. Cu un singur nivel, demisol şi beci, clădirea se remarcă prin micile detalii neobaroce ce se regăsesc la ornamentaţiile din fier. Stucatura şi întreg ancadramentul monumentului istoric se încadrează cu uşurinţă în neoclasicism. Curent de altfel prezent la majoritatea clădirilor de pe Lascăr.
După 1937, casa şi pămînturile din jurul acesteia au fost împărţite urmaşilor doctorului Eduard Scully în patru, iar Costică Asăvoaiei, arheolog în cadrul Institutului,
