Lucrezia Borgia este unul dintre personajele feminine misterioase ale istoriei. Născută pe 18 aprilie 1480, într-o familie nobiliară de origine spaniolă, ca vlăstar al cardinalului Rodrigo Borgia (viitorul Papă Alexandru al VI-lea) şi al metresei sale, Vanozza dei Cattanei, adolescenta de numai 13 ani se vede implicată într-o afacere politică şi maritată cu Giovanni Sforza.

Lucrezia devine încă de la 13 ani o jucărie politică a familiei sale. Lucrezia a fost la cheremul tatălui şi fratelui Cesare, care îi găseau soţi şi o făceau să divorţeze în funcţie de interesele lor. Mai mult decât atât, o făceau părtaşă la crimele lor. Se spune că Lucrezia ar fi avut un inel cu un lăcaş pentru otravă, din care picura în cupele cardinalilor „non grata“ la banchetele organizate de Papa Alexandru al VI-lea şi Cesare.

Un divorţ şi două căsătorii

Sforza era un presupus spion al Milanului la Roma şi Papa dorea să stingă conflictul. Dar căsnicia mergea foarte prost şi Lucreziei încep să i se atribuie diverse fapte, datorită faimei „nesănătoase“ a fratelui său, Cesare, şi a tatălui ei. Acuzaţiile de incest cu aceştia doi – nedovedite niciodată – se răspândeau la Roma mai ales că, de vreme ce soţul ei nu mai era util Papei şi lui Cesare, aceştia plănuiau să scape de el, astfel că Lucrezia trebuia să divorţeze.

Numai că fusese cununată de însuşi Papa, aşa că trebuia inventat un motiv foarte puternic pentru despărţire. Astfel, Giovanni a semnat o declaraţie conform căreia era impotent şi deci, căsătoria nu a fost consumată. Giovanni a fost răsplătit din plin, primind zestrea Lucreziei.

De fapt, se pregătea o nouă căsătorie pentru ea, iar opinia publică şi multe alte familii nobiliare începeau să urască familia Borgia pentru maşinaţiunile la care se pretau. Erau notorii lupta pentru favoruri între fraţii Lucreziei, Cesare şi Juan (Giovanni) şi