De la jertfa supremă a lui Iisus, creştinii nu mai au datoria de a jertfi vreun miel de Paşti, ci de a se împărtăşi din trupul (pâine) şi sângele (vin) Mielului Lui Dumnezeu. Totuşi, în obiceiurile lumii creştine, jertfirea mielului a rămas, el regăsindu-se cam pe fiecare masă de Paşti sub formă de drob, borş, friptură sau stufat, fiecare pregătindu-l după cum a pomenit. Dobrogea îmbină mai multe obiceiuri în jurul mielului de Paşti, împletindu-le atât de bine, încât nici nu se mai ştie care de unde a pornit.

MIELUL GRECESC, LA PROŢAP, KOKOREŢII ŞI CURBAN

Grecii din comuna tulceană Izvoarele, o veche comunitate grecească, păstrează un obicei foarte asemănător cu cel relatat în Exod. După ce este sacrificat mielul cel fără de meteahnă, copiii sunt unşi cu sângele acestuia şi stâlpii casei asemenea, iar oasele şi copitele animalului sunt îngropate. Apoi se pregăteşte curbanul - miel umplut cu măruntaie tocate, verdeaţă şi grâu pisat care se bagă la cuptor acoperit de o cunună din viţă şi aluat nedospit. Deşi ritualul respectă porunca din Vechiul Testament de sărbătorire a Paştilor, deşi mielul este simbolul jertfei lui Iisus Hristos, grecii din Izvoarele fac acest ritual la 23 aprilie. De Sfântul Gheorghe. Aşa s-a moştenit, spune Nicolae Chirea, vicepreşedintele comunităţii elene din Constanţa. "Grecii fac mielul la proţap, de Paşti.

Cei care stau la curte fac în curte. Cei care n-au curte, în Vinerea Mare pleacă în insule şi sărbătoresc Paştile cu mare fast şi cu multă evlavie", îşi aminteşte acum, la cei 80 de ani, din vizitele făcute în ţara din care i se trage neamul, Eugnosia Dumitrescu (născută Iasonidis). "Bunicii mei făceau supă de miel acrită cu lămâie şi dreasă cu ou, Maghiritsa, dar după Înviere, dimineaţa, după ce se săvârşea şi liturghia de duminică. Şi mai făceau bunicii şi kokoreţii. Maţele de la miel se spălau bine, se î