11 august 1887. Însoţit de o mică suită franco-austriacă, Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha (foto) intră în micul principat bulgar, pentru a se urca pe tronul ce i-a fost oferit prin votul Marii Adunări Naţionale.
Puţini sunt cei care cred că sosirea sa ar putea fi şi altceva decât o aventură exotică într-un colţ de lume care, pentru europeanul acelor vremuri, reprezintă o zonă aparte, al cărei laitmotiv este violenţa. Nu întâmplător cuvântul "balcanizare" este folosit, adesea, cu înţelesul de fragmentare, dezordine şi răzmeriţă.
Alegerea sa, împotriva voinţei Marilor Puteri, este considerată singura soluţie de ieşire din grava criză politică ce macină tânărul stat modern bulgar, lipsit de o elită politică şi de tradiţii democratice. În momentul în care acceptă tronul Bulgariei, într-o situaţie politică deosebit de neclară, Ferdinand consideră această ofertă drept o oportunitate pentru a juca un rol de seamă în politica internaţională. De a fi egalul celor mari. Spiritul său însetat de putere îl îndeamnă spre căutarea unui scop, a unei mari cauze, căreia să i se dedice.
Aviditatea pentru putere a acestui monarh cosmopolit este genetică. Născut în 1861, la Viena, Ferdinand de Saxa Coburg-Gotha se consideră neamţ în măsura în care tatăl său este prinţ german. În multe privinţe, preferă să fie considerat francez, deoarece mama sa este fiica regelui francez Louis Filip. De asemenea, noul monarh bulgar invocă originea sa austriacă - mama sa este nepoată a împărătesei Maria Tereza. Lui Ferdinand îi face plăcere să aducă în discuţie şi sângele unguresc care îi curge prin vine, printr-o bunică ce aparţine vechii familii de aristocraţi Kohary.
Se consideră "un om al trecutului, de secol XVII", "tiranic, deşi politicos", care ţine enorm la "etichetă, tradiţii, formă" şi care urăşte "demagogia, parlamentarismul şi mediocritatea". Nu întâmplător o parte
