Teo Trandafir se lansează în politică, fără să fi făcut partizanat în presă, fără să fi făcut servicii unor partide şi fără să fi fost iubita vreunui politician. Este un antimodel al succesului în societatea autohtonă. Fără să aibă avantajul fetelor frumoase remarcate şi ajutate de şefi pe baza nurilor, Teo Trandafir şi-a construit cariera pe umor şi spontaneitate, iar oportunitatea de a intra în politică nu i s-a oferit în perioada ei de glorie. De altfel, pare să intre cu frică într-o lume plină de capcane, pe care nu o cunoaşte şi pentru care nu e pregătită. „Mi-e teamă să nu dezamăgesc", spune ea cu simplitatea omului care nu înţelege că bătălia politică se poartă în noroi. În schimb, contracandidata ei pentru locul liber din Camera Deputaţilor, Liliana Ghervasuc Mincă, intră direct în luptă şi loveşte: „Parlamentul nu e un loc de divertisment".

Teo Trandafir ştie, probabil, că adversara sa din Colegiul 19, acolo unde s-a eliberat un loc prin plecarea conservatoarei Daniela Popa la Comisia de supraveghere a asigurărilor, are multe bube. Că s-a compromis demult, nu doar prin pozele mari din tabloide, ci mai ales prin afacerile pe care le-a făcut în perioada în care a condus Loteria Română. Sub conducerea conservatoarei Liliana Ghervasuc Mincă, Loteria a sponsorizat, de pildă, cu şapte mii de euro o organizaţie neguvernamentală a colegului său de partid Cristian Popescu Piedone. Cu banii primiţi, această organizaţie a tipărit un Ghid al cetăţeanului european pe o coală A4 transformată în pliant. Tot sub mandatul său, Loteria Română a avut accese de generozitate cu firmele familiei Voiculescu, iar sub pretextul unor „situaţii de urgenţă" a organizat licitaţii cu dedicaţie.

Spre deosebire de Teo Trandafir, candidata susţinută de Dan Voiculescu are într-adevăr experienţa sistemului. A început de tânără, ca dactilografă a generalului Victor Stă