Don Juan, Casanova, Amiel, Cyrano, Romeo. Într-o formă sau alta, toţi au fost întruchiparea amorului. Inimi frânte, infidelităţi, aventuri, dragoste – toate acestea au existat dintotdeauna. „Istoria cuceririi amoroase“, carte apărută la Editura Nemira, oferă o privire sinceră asupra felului în care oamenii au fost seduşi ori s-au lăsat seduşi, de la Facerea Lumii şi până în prezent.

„Istoria cuceririi amoroase“ de Jean Claude Bologne, istoric şi profesor francez de iconologie medievală, îi face cunoscută cititorului, în „Introducere“, originea cuvântului „agăţat“, care, deşi există de când lumea, în sensul lui cel mai strict a apărut între anii 1950-1970. Despre termenul „flirt“ s-a vorbit în secolul al XIX-lea, iar „libertinajul“ este „o consecinţă a renunţării la douăzeci de veacuri de iubire platonică în Europa Luminilor“, punctează autorul. În Evul Mediu, bărbaţii „agăţau“ femei cu o situaţie materială bună pentru ca aceştia să mai urce un loc în înalta societate europeană. Este cazul lui Casanova, care cucerea femei cu un anumit statut social. Ispititoarea Eva şi omul preistoric După ce a studiat zeci de manuale de seducţie, corespondenţe amoroase, jurnale intime, memorii, Jean Claude Bologne a lansat următoarea întrebare: „Nu cumva Eva, eterna ispititoare, e cea care a inventat tehnica darului, propunându-i lui Adam să muşte din măr?“. Scormonind resursele bogate ale istoriei, Bologne sapă adânc şi scoate la iveală informaţii preţioase despre cum se purta omul preistoric când venea vorba despre dragoste. În acele vremuri, căsătoriile se înfăptuiau prin captură, iar bărbaţii cei mai puternici mergeau la vânătoare de femei. „Raptul“ şi „violul“ sunt alţi doi termeni care definesc o perioadă în care relaţiile dintre femei şi bărbaţi funcţionau într-un mod, cum s-ar spune astăzi, primitiv. Herodot îi menţionează pe atenienii care au răpit-o pe prinţesa Medeea