Viaţa în puşcăriile franceze, pline de corsicani şi magrebieni, poate fi foarte dură, mai ales pentru un tânăr de numai 19 ani. Un film extrem de dur despre o realitate şi mai dură.
Ideea originală a filmului care la Cannes, deşi i s-a decernat Le Grand Prix, ar fi meritat Palme d'Or-ul, şi şi-a scos pârleala cu un BAFTA şi nouă dintre cele mai importante César-uri de anul acesta, îi aparţine lui Abdel Raof Dafri şi Nicolas Peufaillit, iar scenariul lui Jacques Audiard şi lui Thomas Bidegain. Muzica este a foarte talentatului şi mega recunoscutului Alexandre Desplat, dar cea mai mare găselniţă rămâne personajul principal. El este un tânăr actor, Tahar Rahim, care-l interpretează pe Malik, şi care a fost răsplătit şi pentru debut, şi pentru cel mai bun rol masculin. Fără îndoială că n-ar fi putut să strălucească îndeajuns dacă n-ar fi avut şi un partener pe măsură. El este Niels Arestrup care-l întruchipează pe corsicanul nemilos, care taie şi spânzură, la propriu, în puşcărie. Actor şi regizor francez născut în 1949 are de fapt un tată danez şi joacă nu numai în filme, ci şi teatru clasic. În rolul de faţă, este atât de diferit de cel pe care i l-a oferit în 1991 Istvan Szabo în „Meeting Venus"/ „Întâlnire cu Venus", încât dacă n-ar avea un nume atât de răsunător, probabil că ar fi greu de stabilit vreo legătură. Nu degeaba a plecat şi el cu un César acasă (culmea, pe personaj îl cheamă chiar Cesar Luciani) şi a ţinut un discurs plin de substanţă.
Dar să ne întoarcem la subiect. Malik El Djebena are 19 ani (ca şi personajul din filmul românesc care a făcut furori la Berlinală: „Eu când vreau să fluier, fluier") şi este condamnat la şase ani de închisoare. E total analfabet, pare singur pe lume şi foarte fragil. Junele arab e luat sub aripa mafiei corsicanilor, după ce le câştigă încrederea şi se alege cu ceva bătăi. Spectaculos de urmărit este cum
