Ce l-o fi determinat pe şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, să vină pe fugă la Bucureşti? Desigur, nevoia de a trage de mânecă, fie şi elegant, Guvernul. Ca bancă, Fondul e interesat în primul rând să-şi recupereze banii şi să prefigureze un nou ACORD stand-by. Fie spus, Polonia şi Ungaria renunţă la acest gen de înţelegeri. Strauss- Kahn a evitat reproşuri publice stridente. Dar a spus-o clar: România ori îşi restrânge cheltuielile bugetare, ori trebuie să aplice o politică fiscală dureroasă pentru populaţie. În context, a făcut trimitere la cheltuielile guvernamentale nu doar pentru salarii, ci mai ales pentru bunuri şi servicii.
Cheltuieli ale echipei, structurilor şi companiilor de stat subordonate lui Boc, care n-au scăzut, ci au crescut cu 12%: limuzine, coloane oficiale (ieri, vreo patru miniştri, plus suitele, s-au plimbat la Chişinău), chirii pentru funcţionarii-clienţi, excursii, chermeze etc.Altfel spus, Boc a păţit-o precum căţeluşul din pţzioarele copilăriei: “El se jură că nu fură/Dar l-am prins cu raţa-n gură”. Şi asta nu-i totul. Banii publici continuă să se scurgă în contracte oneroase. Tocmai s-a ivit şi o năzbâtie suspectă: un site de internet costând 500 milioane de euro! Într-un an, România a încasat vreo 13 miliarde de euro, din cele 19 ale împrumutului de la FMI, BM şi CE. Plus alte miliarde de pe piaţa bancară. În nici un caz n-au fost înghiţiţi doar de pensii şi salarii. Nici de rezerva BNR, iar de investiţii generatoare de locuri de muncă nu-i cazul. Atunci, unde- s? Cabinetul chiar vrea să ducă ţara în insolvenţă, s-o amaneteze pe generaţii întregi?!
Unul din motivele pentru care majoritatea guvernamentală a respins în Parlament Raportul TVR, Consiliul de administraţie fiind ca atare demis, n-au fost calitatea slabă a multor programe şi nici cheltuielile nesăbuite. Ci faptul că Boc n-a avut spaţiu rezervat în grilă spre
