Destul de multă animaţie azi prin Bucureşti. În lipsă de RATB, lumea a luat-o pe jos, dar ce să vezi! Ca să mergi pe jos tre’ să ai pe unde. Greva RATB e, probabil, momentul optim pentru un inventar al porcăriilor care blochează trotuarele. Nu mai zicem de maşini, discuţia asta e destul de clară. Postamentele panourilor de publicitate. Pot fi destul de mari, unele cu baza de peste un metru, blocînd în unele cazuri mai mult de jumătate din lăţimea trotuarului. Cam cît de dement trebuie să fie un serviciu de urbanism ca să aprobe aşa ceva? Chioşcuri de ziare, flori etc. Multe din ele ocupă şi ele mai mult de jumătate din lăţimea trotuarului, eventual cu prelungiri (uşile rabatabile la ălea de ziare, diversele postamente care prelungesc florăriile şi aşa sufocante). Ar fi foarte simplu ca proprietarii acestor chioşcuri să fie obligaţi să le plaseze pe spaţiul verde din faţa blocurilor (nu asta ar fi catastrofa ecologică din Bucureşti) sau în spaţii comerciale din clădiri, acolo unde trotuarele sînt prea înguste ca să le suporte (adică în 95% din cazuri). Diverse cabluri de ancorare a stîlpilor, a chestiilor montate pe stîlp şi a altor chestii. Tehnicile ăstea industriale nu au ce căuta în oraş, cel puţin nu în 2010. Diverse tăblii cu reclame, transformatoare electrice, măsuţe de vîndut diverse. Cei de înălţime peste medie ştiu că trebuie să fie atenţi şi la reclamele înfipte pe unde nu te aştepţi şi la semnele de ciculaţie. Jardiniere şi alte recipiente (de regulă oribile) pentru flori. Ăstea ar putea fi utile dacă ar fi estetice şi plasate cu cap, ceea ce de regulă nu e cazul. Ultima modă, nişte cuburi imense de lemn, urîte şi excesive. Gherete de pază. Nu doar de ambasade sau instituţii publice, dar şi de companii sau chiar locuinţe private (ex. Şoseaua Nordului). Mai sînt şi trotuare scufundate pentru calea de acces spre garajul de la subsol, cu denivelări atît