Blocarea cu şanţuri adânci a căilor de acces în Pădurea Stejaru nu poate fi privită ca un act de reavoinţă din partea Direcţiei Silvice, ci mai degrabă ca o consecinţă a comportamentului mârlănesc al multora dintre cei ieşiţi la iarbă verde. Aruncarea gunoaielor pe spaţiul public a devenit, în ultimii ani, o regulă scrisă, parcă, în codul genetic al românilor, iar brăilenii se încadrează fără prea mare efort în această tendinţă a mizeriei generalizate.
Este de neînţeles pentru cei încă dotaţi cu o minimă doză de bun simţ, de ce procedează aşa marea masă a populaţiei. De ce grămezile de gunoaie rămase printre copaci nu le zgârie simţurile acestor oameni despre care se presupune că au depăşit de mult prea multe generaţii comportamentul maimuţelor ancestrale? De ce le este atât de greu să-şi strângă gunoaiele într-o pungă de plastic şi să le arunce la un tomberon? Două răspunsuri găsesc la aceste întrebări. De vină este, în primul rând, educaţia. Mai corect spus, lipsa educaţiei determină acest comportament primitiv. În România, mizeria pare să fi devenit un adevărat cult. Avem mizeria în viaţa politică şi socială, de ce n-am avea mizerie şi pe străzi, pe marginea şoselelor şi în păduri?! Descumpăniţi de starea permanentă de sărăcie şi lipsiţi de modele morale adevărate, românii încep să nu mai distingă diferenţa dintre curat şi murdar. Cineva îmi povestea că a fost la iarbă verde cu nişte rude, iar la sfârşitul zilei un cumnat s-a apucat să strângă PET-urile de bere goale, ca să le ducă la pubelă. "I-am zis să stea naibii liniştit, că se uită lumea la el şi ne face de râs!", spunea acel cineva, ferm convins că procedase cât se poate de firesc.
O altă cauză a mizeriei generalizate este ineficienţa măsurilor administrative. De ani de zile se vorbeşte despre sancţionarea drastică a nesimţiţilor care aruncă gunoaie pe domeniul public. Cele câteva ame
