În contextul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi al progreselor instituţionale ale Uniunii Europene, şi-a pierdut raţiunea de a fi o altă structură, Uniunea Europei Occidentale. La Bruxelles a fost anunţată dizolvarea acesteia. Uniunea Europei Occidentale, structură prea puţin cunoscută de marele public, în special de cel din Europa de răsărit a fost o emanaţie a Războiului Rece.

În contextul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi al progreselor instituţionale ale Uniunii Europene, şi-a pierdut raţiunea de a fi o altă structură, Uniunea Europei Occidentale. La Bruxelles a fost anunţată dizolvarea acesteia.

Uniunea Europei Occidentale, structură prea puţin cunoscută de marele public, în special de cel din Europa de răsărit a fost o emanaţie a Războiului Rece. Ea a fost creată în 1948 de Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia şi Luxemburg, ţări neliniştite la acea oră de forţa Uniunii Sovietice.

Uniunea Europei Occidentale a fost însă eclipsată, un an mai târziu, de crearea Alianţei Atlantice, dar a continuat să funcţioneze şi să primească noi membri. Acum, la ora dizolvării sale, Uniunea Europei Occidentale numără zece ţări membre şi 18 membri asociaţi.

Sediul structurii se află la Bruxelles, dar Parisul găzduia adunarea sa inter-parlamentară. Structura dispunea de 60 de angajaţi şi de un buget de funcţionare de 13 milioane de euro.

Într-o declaraţie comună, ţările care dizolvă acum Uniunea Europei Occidentale subliniază faptul că Uniunea Europeană preia acum misiunile legate de securitatea comună.

În Tratatul de la Lisabona există un articol 42, punctul 7, în care se stipulează că în cazul unei agresiuni armate împotriva unui stat membru pe teritoriul său, toate celelalte state membre trebuie să-i acorde ajutor şi asistenţă, prin toate mijloacele care stau în puterea lor.

Pentru securitatea şi apărare