Zoom Petrecerile se ţineau în berăria antrenorului

În timp ce rapidiştii obişnuiau să‑şi sărbătorească victoriile la restaurantul „Luther“ de lângă Gara de Nord, jucătorii celor de la Venus mai mergeau din când în când la berăria „La Sport“ din centrul Bucureştiului, un adevărat cenaclu al sportivilor, care era proprietatea fostului internaţional Petre Steinbach, antrenorul echipei începând cu luna octombrie 1940, când s‑a renunţat la serviciile maghiarului Béla Jánosy. „Mergeam şi la teatru. Mie îmi plăceau foarte mult spectacolele lui Constantin Tănase, care era în mare vogă atunci“, şi‑a amintit Vladimirescu. În acei ani, cuvântul „blat“ nu se folosea decât prin cofetării, nicidecum pentru a desemna un meci trucat. „Nu se punea problema de aşa ceva, totul se juca numai pe teren. La Venus nu existau nici problemele de astăzi, când patronii sau conducătorii echipelor le mai spun antrenorilor pe cine să bage în echipă. L‑am cunoscut puţin şi pe generalul Gabriel Marinescu, dar nici el şi nici avocatul Eladescu nu se ocupau cu aşa ceva“, ne‑a povestit Tudor Vladimirescu.

Născut în 1919, la un an de la Marea Unire şi la zece de la înfiinţarea Federaţiei Române de Fotbal, Tudor Vladimirescu îşi trăieşte astăzi bătrâneţile într‑un apartament obişnuit de bloc din Dristor şi este mereu dornic să depene amintiri legate de Venus şi de fotbalul de odinioară: „Pe vremea mea se juca mult mai spectaculos, acum e prea multă duritate pe teren şi corupţie în afara lui“.

Primul contact cu „sportul‑rege“ l‑a avut la Cernăuţi, acolo unde tatăl său, militar de carieră, era unul dintre conducătorii clubului Dragoş Vodă. „Eram în clasa întâi de liceu, adică prin 1930. Mergeam mereu la stadion şi a început să‑mi placă şi mie jocul ăsta de fotbal. Prin intermediul tatei l‑am cunoscut pe Fredi Eisenbeisser, vedeta echipei, care participase şi la Campionatul Mondial di