Membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Alba-Hunedoara, Gheorghe Jurcă este unul dintre cei mai prolifici prozatori din Alba. Moţ din zona Abrudului, a fugit de acasă pe calea cunoașterii. Biblioteca din sat era prea săracă pentru el, iar la țară se punea bază pe bucate, nu pe hrana spirituală.
Data nașterii: 20 ianuarie 1939, localitatea Ciuruleasa, județul Alba
Educație: Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București
Starea civilă: căsătorit, un băiat şi o fată
Datorită mamei, învăţase să scrie şi să citească încă înainte de a merge pe clasa a I-a, dar tatăl plănuia altceva cu el. „Tata avea mentalitate de țăran. Eram al doilea din şase fraţi şi vroia să-l ajut la coasă, la animale, la tăiat lemne, așa că într-o noapte am fugit de acasă, în Zlatna.
Mama mi-a fost complice. Mi-am luat viaţa în propriile mâini de la 14 ani. Nimeni nu mi-a dat vreun sfat, cum să fac să mă întâlnesc cu destinul şi împreună să ne întâlnim cu adevărata vocaţie“, povesteşte Gheorghe Jurcă.
Student bursier
La Zlatna nu a avut de ales şi a făcut şcoala profesională, specialitatea topitor de metale neferoase. Spune că acea perioadă a fost una cumplită. „Carnea de pe ciolan o luau profesorii şi pedagogii, iar ciorbele şi supele erau apă chioară, se vedeau prin ele fundul farfuriei. Noaptea nu puteam dormi de foame“, rememorează scriitorul. După terminarea şcolii, a fost repartizat, alături de alţi colegi, la Combinatul de Negru de Fum Copşa Mică. N-a stat decât o lună.
„Când ne-am întors în prima zi de la lucru în apartamentul repartizat, ne uitam unul la altul şi nu ne mai recunoşteam. Eram toţi negri. Numai dinţii îi aveam albi“, spune zâmbind Gheorghe Jurcă. S-a întors la Zlatna, dar n-a vrut să lucreze ca topitor, era o muncă de sisif și nu era făcut pentru așa ceva. „Trebuia să arunci minereu cu lopata pe gura cuptorului,
