Atentatele sinucigaşe din metroul moscovit au făcut să explodeze nu doar nişte bombe, ci şi fluxurile agenţiilor de ştiri. Televiziunile s-au repezit şi ele să informeze şi să prezinte în flux continuu detalii despre drama de la Moscova. Un oraş aflat în stare de şoc, ca şi liderii de la Kremlin, luaţi cumva prin surprindere. Cu toate că mereu au fost avertizaţi că astfel de incidente sînt posibile. Cine sînt făptaşii, care e miza, ce urmări va avea acest nou act criminal, prin care au murit zeci de oameni nevinovaţi şi sînt schilodite alte sute. Un atentat care relansează problema luptei împotriva terorismului. Şi a extremismului de orice fel. Islamic, cecen, etnic, de stat, anarhist sau, pur şi simplu, „act gratuit“. Violenţa şi crima ca fapt divers. Violenţa şi crimele ca politică ideologico-religioasă. Violenţa ca politică de stat. Ce se poate face, dincolo de cuvintele meşteşugite livrate prin fel de fel de întruniri internaţionale? Ce se poate înfăptui pentru a face lumea mai bună şi a trăi laolaltă în diversitatea noastră plurietnică şi multiculturală? Ce se poate face ca recursul la violenţă şi terorism să nu mai fie un mod de a trata chestiuni politice, ideologice sau religioase? Am consemnat, cu tristeţe şi resemnare, fel de fel de bazaconii livrate de televiziunile româneşti. Cum că Aslan Maskhadov, fost lider militar cecen şi primul preşedinte al autoproclamatei republici islamice Iskheria, după pacea cu Elţîn ar fi declarat că nu cecenii sînt responsabili de actualul atentat.
Afirmaţie repetată pe la televiziuni, nu ştim de unde preluată fără a fi şi verificată. Ştim bine şi este de notorietate că Aslan Maskhadov a fost ucis, în 2005, de forţele de securitate ruse într-o localitate numită, ironia destinului, Tolstoi Iurt. Iar Cecenia, parte a Federaţiei Ruse, aflată sub ocupaţia trupelor ruseşti, este un no man’s land, în care violenţa