După îndelungi discuţii cu prietenele mele am ajuns în unanimitate la concluzia că ‚el’ trebuie să fie: îngrijit, cu o situaţie materială cât de cât bună sau cu planuri concrete pentru o viaţă profesională stabilă, deştept, cât se poate de atent si cu bun-simt. Nimic nou sub soare. După cum spunea şi o cititoare, iarna nu-i ca vara, politicienii mint şi viaţa merge mai departe.

Partea mai interesantă a fost atunci când lucrurile au început să prindă contur şi am început să întâlnim bărbaţi care corespund tiparului de mai sus. La prima vedere. Pentru că din nefericire, calităţile înşiruite frumos mai devreme pot să vină la pachet cu o serie de defecte peste care nu poţi să treci cu vederea. Când visul romantic se transformă în dezamăgire şi uneori coşmar devine evident faptul că cel mai des nu ştim ce vrem, ci doar ne închipuim că ştim. Însuşirile unui om sunt mult mai complexe decât definiţia lor din dicţionar şi inevitabil avem surprize mai mult sau mai puţin plăcute.

Am întâlnit bărbaţi ingrijiţi. Care aveau mai multe borcanaşe cu cremă decât noi pe noptieră.

Am întâlnit bărbaţi realizaţi profesional. Care erau atât de obosiţi şi mecanizaţi de-a dreptul, atât de ordonaţi încât nu aveau loc de o femeie în viaţa lor.

Am întâlnit bărbaţi cultivaţi. Care reuşeau să ne plictisească ori până la somn, ori până la enervare.

Am întâlnit bărbaţi atenţi. Atât de atenţi încât li se părea absurd că o femeie poate să prefere din când în când compania fetelor pentru o seară în oraş decât compania lor.

Am întâlnit bărbaţi cu bun-simţ. Cu atât de mult bun-simţ încât dacă refuzam o întâlnire pentru că aveam altceva de făcut nu mai aveau curaj să întrebe a doua oară.

Cine ne fură inima de fapt?

Probabil că bărbatul care nu concurează cu noi la cantitatea de cosmetice folosite.

Care nu strâmbă din nas când ne aruncăm rochiile pe spătar