Salariaţii primăriei Verbiţa, din judeţul Dolj, lucrează ca voluntari de mai bine de o jumătate de an întrucât bugetul local este prea sărac pentru a-şi putea lua salariile. Angajaţii apelează la resursele familiale pentru a nu muri de foame: alocaţiile copiiilor, pensiile părinţilor sau grânele din pătul.

Ultima leafă încasată de cei 17 angajaţi a fost cea aferentă lunii august 2009. „Suntem săraci lipiţi... Trebuia să primim salariu pe 7 luni, prima de concediu impozitată separat plus al 13 - lea salariu”, se plânge secretarul Primăriei, Mihăilă Stanciu. Mai mult, unii dintre angajaţii Primăriei spun că sunt în imposibilitatea de a mai veni la serviciu. „Nu mai ştiu ce să mă fac. Eu fac naveta de la Pleniţa, cam 10 kilometri. Ieri m-am rugat să-mi dea pe datorie la benzinărie un litru de combustibil, pentru că nu mai aveam cu ce să ajung la Primărie. Noi am venit la muncă deşi nu ne-am luat banii, pentru că vin oamenii după o adeverinţă, după vreo copie a unui act, nu poţi să-i laşi aşa!”, mai spune secretarul Stanciu.

Pentru a-şi putea întreţine familiile, angajaţii Primăriei vând cereale din gospodărie la diverse persoane. „Cât om mai avea ce să vindem, că pătulul e aproape gol!” a spus una dintre angajate, care, de ruşine, a şi intrat repede în birou. Spusele sale sunt confirmate însă de primarul comunei Verbiţa, Marin Brăneci, aflat în aceeaşi situaţie: „Trăim cu zile şi cu porumbul din pătul! Nu avem ce face, stăm cu mâna întinsă la Guvern degeaba. E greu... O să mai dăm afară din angajaţi şi să vedem ce putem colecta din taxe, dar sunt slabe şanse... Aşteptăm să vină 2012, să dăm din nou cu ştampila!”.

Sătenii veniseră cu prosoape la parastasul Primăriei Verbiţa. „Am venit să o îngropăm, că nu se mai poate! Am înţeles că dacă Guvernu nu dă bani, ne desfinţează satu’ ...Cine a mai auzit aşa grozăvie?”, a spus Marin Bad