Domnule Daniel Pişcu, am auzit că cea mai recentă carte a dvs a fost editată în colecţia „Drog“ şi că e despre călătorii. Călătoriile-s ca un drog pentru scriitorul Daniel Pişcu? Cea mai recentă carte a mea, Puţină adrenalină, a apărut de vreo lună la Editura Tracus Arte, Bucureşti, editor Ioan Cristescu, în colecţia „Drog“ şi e, într-adevăr, scrisă în urma unor excursii vacanţiere în Spania, Portugalia, Andorra, Grecia şi la Nisipurile de aur din Bulgaria. Da, călătoriile sînt ca un drog pentru mine, ca voiajor mă simt cu adevărat liber, mă mişc dezinvolt într-un alt spaţiu decît cel cotidian, respir şi trăiesc în alt tempo, cu locuri şi oameni,cu peisaje şi personaje noi lîngă mine, e ca şi cînd mă dezintoxic frumos, senin, „nebagajer“, neapăsat „gînditiv“, spaţio-temporal, dar „cre(i)erînd“ spiritual şi împrospătîndu-mă topo-trupic la orice pas cu ceea ce văd nou în ex-teritoriul şi în in-teritoriul meu, fie că e vorba de propria ţară sau abroad, încît îmi vine să zic: „I am free“, „it’s a free country“... E ca şi cînd ai bea o cafea bună, era să zic nebună, care te prea-bine-dispune şi-ţi dă o energie dumnezeiască, inclusiv impulsul poetic, acela de a scrie despre cele văzute şi trăite printr-o lupă nestereotipă, singur sau alături de altcineva.Cred că o ştii prea bine, după cum se vede şi în blogul şi jurnalul tău... Că noua colecţie, la „puţina mea adrenalină“, a fost numită „drog“ e ideea editorului şi a colaboratorilor săi, deşi am auzit că ea se va viitoriza paralel, nominativ-adjectiv cu/în „neo“,poate nu chiar o simplă şi deşteaptă co-in-cidenţă, tot aşa cum tu şi eu ne adresăm, de cele mai multe ori, măcar introductiv, unul altuia cu „Domnule...“, nu neapărat convenţional, ci mai mult aplicativ-aplecativ, aş zice...poezia, literatura, arta, în genere, nu prea au graniţe Vă plac experimentele, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor fiind scris în