Tihna de altădată a sărbătorilor creştine a dispărut şi din cauza nesocotirii sensului real al acestora. Învierea Lui Iisus Hristos este un bun prilej de cercetare a conştiinţei, reprezentând fundamentul credinţei creştine.

Răstignirea Celui pe care lumea creştină L-a identificat drept Fiul Lui Dumnezeu a însemnat reabilitarea fiinţei umane în faţa Creatorului ei. „În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: «Precum toţi (oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos», iar «vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea»", explică Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Citeşte aici Pastorala Patriarhului Daniel

Nesocotirea poruncii Lui Dumnezeu de către protopărinţii Adam şi Eva de a nu se înfrupta din pomul cunoaşterii binelui şi răului a fost iertată prin jertfa pe cruce a Lui Iisus, Dumnezeu Însuşi, care S-a întrupat pentru a restaura fiinţa afectată de păcat.

De unde provine cuvântul „Paşti"

Termenul care desemnează cea mai importantă sărbătoare a creştinilor provine din limba ebraică. „Pesah" înseamnă „trecere", iar în iudaism aminteşte de eliberarea „poporului ales" din robia egipteană, sub conducerea lui Moise, precum şi de cei 40 de ani de pribegie prin deşert.

Dacă Pesahul din Vechiul Testament presupunea consumarea unui miel sacrificat de către capul familiei, Paştile creştine presupun împărtăşirea cu pâine şi vin, cu Trupul şi Sângele Lui Hristos, deci o jertfă nesângeroasă. Sângele mielului pascal i-a scăpat pe iudei din robie şi i-a trecut prin Marea Roşie spre pământul făgăduinţei, Israelul de astăzi. Sângele Lui Hristos i-a scăpat pe creştini din robia păcatului şi i-a trecut spre viaţa veşnică, spune învăţătura Bisericii.

„Iepuraşul" şi alte obiceiuri

Puţini dintre noi mai ştiu că, în vechime, cei care primeau botezul în timpul