Multi analisti sunt de parere ca Asia va conduce lumea, in urmatorul secol, atat din punct de vedere economic, cat si politic. Insa, este cu adevarat posibil asa ceva?
China a inlocuit Germania pe prima pozitie in clasamentul exportatorilor, iar Coreea de Sud a castigat o licitatie pentru construirea a trei centrale nucleare in Abu Dhabi, invingand Franta.
Totusi, statisticile chineze privind comertul nu reflecta si importurile efectuate pentru a realiza produsele exportate, iar reactorul sud-coreean va utiliza tehnologie americana.
Succesul asiatic nu ar trebui subevaluat, mai ales ca guvernele de pe acest continent au profitat de criza pentru a-si intari mecanismul pietei libere, ceea ce SUA si Europa nu au facut.
Cu toate acestea, este prematur sa spunem ca urmatorul secol va apartine Asiei. Desi regiunile de coasta ale Coreei de Sud, Japoniei, Vietnamului si Chinei au o strategie de dezvoltare comuna, restul continentului este cufundat in saracie. Indonezia apartine unei alte lumi, atat din punct de vedere cultural, cat si economic, iar India, este, la randul sau, diferita de restul Asiei. Nici din punct de vedere politic, Asia nu este uniforma, unele tari fiind sub dictatura, iar altele democratice.
Dar, ceea ce este mai important, este faptul ca nu exista un sistem economic asiatic. Capitalismul de stat practicat in China nu apartine tipului de capitalism practicat in Japonia si Coreea. India a ramas a economie bazata pe agricultura, cu un oarecare dinamism al sectorului serviciilor.
In plus, nu exista un centru decizional, nici o institutie care sa coordoneze, similar NATO sau Uniunii Europene. Acest lucru ar fi important deoarece, in timp ce Occidentul traieste relativ in pace, in Asia exista mereu conflicte, in special in jurul Pakistanului.
Daca trupele NATO si SUA ar pleaca
