Bun moment au ales ganditorii RATB sa-i invite pe soferi la intrebari existentiale si pe doua milioane de bucuresteni sa suduie in Joia Mare. Teribil mesaj puteau sa transmita puterii (la nivelul foamei primare, nu mai faci distinctia, puterea e una, cu un singur cap) cei care se aflau in drum spre slujba religioasa, slujba implacabila si mielul cu 10 lei mai ieftin.

Ca sunt convins ca in Romania imbrancelilor politice, unde tot ce se petrece la televizor are legatura cu ciolanul, fie el peste o saptamana sau doi ani, fie el o negociere sau o zvacnire musculara de amorul artei, nu mai exista protest spontan.

Ar insemna ca romanii sa fie in primul rand mai destepti, si pe urma, ca o consecinta, sa posede simt civic. Or greva din transportul in comun de partid si de stat contine cateva bizarerii care inlatura prezumtia de buna credinta. Cea a nefericitilor care s-au lasat antrenati intr-o inclestare cu radacini intr-o lume straina de preocuparile lor n-are nicio relevanta.

La trei ore dupa ce soferii din ultimul schimb au anuntat ca nu mai misca pedala, nici administratorii Capitalei, nici sefi RATB si nici sindicatele - vreo 11, afiliate dupa conjuncturi - nu stiau ce se petrece de fapt. Ca niciodata, nimeni nu s-a uitat la televizor, n-a ascultat radioul, prin urmare n-a pus mana pe telefon. Nici "spontanii" catre sefi si lideri sindicali, nici sefii si liderii sindicali catre "spontani". Nimeni nu cunoastea pe nimeni.

Din momentul in care la televizor au aparut bucurestenii de rand, s-au trezit si barosanii. Sorin Oprescu a negociat cu lideri sindicali care spuneau ca n-au legatura cu spaimele soferilor, un viceprimar negocia in vant, fara baza, deoarece sandramaua n-a fost o greva, in mijlocul protestatarilor, centralele sindicale au pronuntat greu termeni ca "ilegal" (indemnizatiile din cotizatii nu sunt de lepadat),