Principalele curente ale marxismului

de Leszek Kolakowski, Vol. Al II-lea. Vârsta de aur

Am scris în Gazeta de Sud, anul trecut, despre apariţia în premieră, în România, a unei cărţi care a făcut ea însăşi istorie de la editarea ei, în 1976, şi până în prezent: „Principalele curente ale marxismului“. Autorul, filosoful şi istoricul Leszek Kolakowski, el însuşi comunist convins până prin anii ’70 ai secolului trecut, era, până la apariţia acestei cărţi, cunoscut în România doar printr-o culegere de eseuri, „Modernitatea printr-un neobosit colimator“, apărută tot la Editura „Curtea Veche“, într-o colecţie iniţiată şi îngrijită de Vladimir Tismăneanu.

De altfel, Vladimir Tismăneanu, căruia îi revine meritul de a susţine până la capăt traducerea şi editarea acestei formidabile cărţi, este şi cel care scrie o lămuritoare prefaţă a celui de-al doilea volum proaspăt apărut (va mai urma un volum dedicat marxismului instituţionalizat, revizionismului poststalinist şi proiectului eşuat al umanizării comunismului). După cum indică subtitlul cărţii, Kolakowski tratează epoca înfloririi şi măririi Internaţionalei a II-a (bătrânii cominternişti, dacă mai există, vor ciuli imediat urechile!), adică perioada cuprinsă între 1889 şi 1914, dată la care izbucneşte (oare întâmplător?) primul Război Mondial. Lumea se schimbă brusc şi urmările acestei schimbări le resimţim până astăzi.

Kolakowski numeşte această perioadă „vârsta de aur a marxismului“. Pe ce se bazează, vorba personajului predist? Pe toleranţa şi libertatea de gândire care ghidau liderii marxişti spre aplicarea unei doctrine încă genuine, fără complicaţiile doctrinare ulterioare survenite ca umare a imixtiunii ideologiei partidelor socialiste care vor adera la Internaţională. Suntem încă în „Eden“, încă sub „privirea“ atentă a lui Marx, zeul fondator al unei „religii“ care-şi va pierde rapid inocen