Oficiosul GDS

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ din martie 2010 se înfăţişează neaşteptat de bine, redactorul-şef Aura Christi reuşind să scoată revista din acea matcă plicticoasă şi monomană în care aproape fiecare pagină era chemată să graviteze în jurul operei directorului publicaţiei, Nicolae Breban. Cronicarul a putut citi articole cu miez semnate de Nicolae Balotă („Principiul poetic"), Stefan Borbely („În aşteptarea cărţii care va supăra multă lume: Ioana Macrea-Toma: Privilighenţia") sau de Răzvan Voncu („Alte noi Rotonde 13"), precum şi medalioanele critice dedicate lui John Fowles şi Luigi Pirandello. Şi cum după atîta delectare era nevoie şi de un junghi menit a-l trezi, Cronicarul a dat peste pagina de revista presei, în care redactorul-şef se războieşte cu redacţia României literare. Tonul e de răfuială aspră cu tentă răzbunătoare, Aura Christi neputînd ierta României literare că a găzduit articolul polemic în care Gheorghe Grigurcu se atinge de efigia inatacabilă a lui Nicolae Breban. În plus, Aura Christi nu-i poate ierta lui Nicolae Manolescu că, într-un text din Evenimentul Zilei, confirmă afirmaţia lui Mircea Dinescu privitoare la statutul de informator al Securităţii al lui Adrian Marino. Rezultatul este un şuvoi de acuze revărsate asupra lui Nicolae Manolescu şi Mircea Dinescu, din cuprinsul căruia Cronicarul, oricît s-ar strădui, nu poate înţelege un singur lucru: prin ce ingenioasă deducţie a reuşit Aura Christi să tragă concluzia că România literară este oficiosul Grupului pentru Dialog Social? „Te pomeneşti că România literară a devenit treptat, şi sigur, «organul suprem» al «unicului partid de comentatori»", GDS, care dă note, taie şi face tot ce se cuvine" etc, într-o interminabilă cascadă de injurii care, de altminteri, se potriveşte perfect cu grafomania infatigabilă a romancierei noastre. Chiar aşa? Cum poţi spune despre Ro