Doctorilor să nu le dai prilejul!

- Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine!

- Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

- De cînd stai în spital?

- Cu pauze, de circa 2 ani şi jumătate. M-au operat de 3 ori şi mi-a mai rămas doar jumătate din şira spinării.

- Care-i diagnosticul?

- Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!

- Să înţeleg că n-ai mai pus picătură de vin în gură?

- Ei, să n-o luăm chiar aşa, dar s-au scurs cîţiva ani de cînd nu m-am mai îmbătat. Nu c-ar fi dispărut pofta, nu, ea e desăvîrşită, însă nu mă mai ţin balamalele. Ce-i de mirare, a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, împlinesc 78 de ani.

- Mulţi înainte!

- Şi ţie, şi la toţi.

- Hai să încheiem capitolul, care vin e cel mai bun? Să nu-mi zici că ăla mult, rece şi gratis!

- Cum să zic asta, am îmbătrînit, dar nu m-am prostit! Cel mai bun vin e cel pe care-l bei acum!

- Doctorii de-aici, de la Elias?

- Oameni minunaţi, dar să nu contezi pe ei. Să nu le dai prilejul.

- Cu ce-ţi umpli timpul?

- Citesc şi scriu printre dureri. Gîndesc zilnic şi scriu din cînd în cînd. Sper să termin “Asfinţit de Europă, Răsărit de Asie”, unde trăiţi voi! Altfel, am ieşit la pensie după 40 de ani de scris, nu tîrziu, foarte tîrziu.

- La rubrica de sport de ce-ai renunţat?

- M-a apucat lehamitea, pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost. Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt.

De ce era Dobrin fericit

- În ce sens?

- În toate. Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi. Mi-aduc aminte de ce mi-a povestit cîndva Fane Cârjan, care s-a dus la Piteşti să-l ia pe Gicu Dobrin la Cluj. Unde crezi că l-a găsit?

- Într-o cîrciumă?

- Vezi, şi tu eşti o le