Noaptea e încă stăpână peste sat. Nici ora cinci dimineaţa nu s-a făcut şi deja au apărut primele focuri în curţi. Iese omul din casă, în mijlocul ogrăzii sale, şi aşează un snop de boji. Sunt un fel de coceni, pe care i-a cules din câmp, astă-toamnă. Din ei va răsări acum pălălaia de foc. Iar în jurul focului se pun câteva scaune. Pentru cei trecuţi în lumea de dincolo. Câte nume sunt în lumea de dincolo, din fiecare familie, atâtea scaune. Azi se vor întoarce morţii acasă. Se vor aşeza pe scaune, să se încălzească la foc. Iar rudele lor, cele vii, sunt şi ele tot lângă foc. Se formează o comuniune între cele două lumi. Nu mai există nicio barieră. Asta se întâmplă în satul Salcia din judeţul Dolj. O dată pe an, în Joia Mare, dinaintea Paştelui. Atunci când, după preceptul ortodox, este Joia Patimilor, ultima zi în care se mai pot pomeni morţii, înainte de marea sărbătoare a Învierii lui Hristos. Dar aici, la Salcia, oamenii au o tradiţie mai aparte, din moşi-strămoşi, când cei vii şi cei morţi se întâlnesc.

"Doamne, lasă sufletele să vină la foc"

Suntem în curtea familiei Bălăşin. Ei au avut mare necaz anul trecut. Le-a murit fata de 24 de ani, Ionica, în noiembrie. De la o insuficienţă hepatică. Tatiana, mama fetei, ne primeşte în curte. I-am auzit de departe bocetul, în întunericul şi liniştea nopţii. Femeia aşează bojii, plângând. Soţul ei, Victor, stă deoparte, îngândurat. Bărbatul a adus un scaun lângă foc. Pentru fata lui, pe care o aşteaptă acum să se întoarcă acasă. Măcar pentru câteva clipe. "Anul trecut, până să moară, fata mea striga că vrea să vină acasă", plânge mama, aprinzând focul. " Doamne, lasă sufletele să vină la foc", aşa se spune aici, după obicei. Şi pe urmă femeile bocesc. Fiecare îşi strigă, după nume, copilul, soţul, fratele, alte neamuri. Acum e trecut de ora cinci şi focurile au răsărit deja în toate curţile. Satul e tr