Oamenii bogati si sursa sau sursele lor de bogatie sunt si vor fi mereu un subiect pentru romani. Pentru ca, se pare ca asa suntem noi construiti: ne e cam greu sa ne bucuram pentru binele cuiva(ma refer la cel obtinut prin munca, idei chiar si “invarteli spectaculoase” de ce nu…) si ne e mai usor sa suspectam, sa invidiem, sa uram chiar.
Sa invidiezi un om bogat e ceva ce eu nu pot sa pricep (ok, adaugam asadar si asta pe lista “ce nu poate sa priceapa Doria”. Stiu ca o sa-mi iau niscavai castane prajite in cap) pentru ca mi se pare ilogic sa te preocupe ca individ starea si “aflarea” altcuiva, in loc sa te ingrijesti de inima, mintea, cunoasterea sau de ce nu propriile finante.
Dar, nu! Romanul nu-l poate suporta pe vecinul cu masina de teren fara placuta de leasing, nu poate inghiti curtea mai mare a celui de vis-a-vis, nu reuseste sa accepte ca “aia si-au deschis firma si noi tragem la stat ca fraierii” si tot asa…
As vrea sa deschid putin mintea (sper sa fiu si inteleasa) celor care au impresia ca un bogat a ajuns bogat neaparat fiindca a dat o spargere la Monaco sau a ajuns avut pentru ca, obligatoriu a furat, inselat ,”smecherit”, fraierit, santajat oameni.
Nu e chiar asa. Bogatii (sau multi dintre ei, daca poftiti, vorbim asa) au plecat si ei de undeva. De jos, unii chiar de la subsol, nici macar de la parter. Cu truda, cu ore de nesomn, cu batai si plesneli de cap, asumandu-si riscuri si responsabilitati, bogatii au acumulat averi reinvestind, investind cu cap in alte domenii sau intuind ce va fi sau cum va arata viitorul. Ca sa nu mai spun de bogatii care au “facut” bani in urma unor idei geniale, aici e vorba si de sclipirea cu care, trebuie sa recunoastem, nu suntem inzestrati toti. Exista si bogatasi care au mostenit averi pe care apoi le-au inzecit, insutit, stiu si astfel de cazuri.Si, exista si oameni cu foarte multi ban
