Ion Mihai Pacepa a fost şeful Securităţii într-o bună bucată din epoca Ceauşescu. Acum, după ce s-a spus despre el că a fost agent dublu, triplu şi chiar cvadruplu, scrie literatură inspirată din propria biografie şi alimentează legende cu spioni.

În aşteptarea recuperării averii din România, după ce a scăpat de condamnarea la moarte din vremea dictatorului, Pacepa sau cine s-a mai ascunde în spatele acestei identităţii reeditează la Humanitas celebra sa carte “Orizonturi roşii”, adugând capitole şi dezvăluiri evident senzaţionale, deşi multe dintre ele par senzaţionaliste, demne de scenarii (proaste) cu care face rating PRO TV sâmbătă seara.

Am descoperit pasaje din opera lui Pacepa în Adevărul, între două editoriale în care Patriciu vrea să traseze o distanţă între mogul şi feudele sale, iar Ciocăzanu, unul dintre demisionari, aduce vorbă despre “monştrii” (sacri?) Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac, două nume care au fost amintite în legătură cu Adevărul Holding, ca să respectăm şi delimitarea patriciană.

Încercând să-şi justifice “înalta trădare”, Pacepa vine cu detalii despre ordinele de asasinat politic pe care i le dădea însuşi Ceauşescu, cu poponeţul plin de nămol pentru a scăpa de impotenţă şi departe de urechile curioşilor pe o barcă în larg. Soţ de academician doctor inginer şi doctorand în chimie (domnul Aurelian Bondrea ştie mai bine), Ceauşescu îi dă indicaţii preţioase despre izotopii de taliu cu care să-l ucidă pe Noel Bernard de la Europa Liberă, pentru celelate voci din disidenţă având pregătită o valiză cu SEMTEX, un explozibil care îi făcea “carne tocată” pe Goma, Georgescu şi ceilalţi, produs în Cehoslovacia.

Pasaje din Orizonturi roşii

„În memorabila zi de sâmbătă 22 iulie 1978 eram cu Ceauşescu pe plaja lacului Techirghiol, unde Gospodăria de Partid şi Direcţia V-a a Securităţii (care urmau să fie curân