Unii dintre actorii români, folosindu-se de celebritate, au devenit adevăraţi mărturisitori ai credinţei, în timp ce alţii au preferat să fie discreţi asupra acestei laturi a existenţei lor.
Reîmbisericiţi de răposata Leopoldina Bălănuţă, fiică de preot, mulţi dintre actorii Teatrului Mic s-au obişnuit să calce după Revoluţie pragul Bisericii Stavropoleos. Dacă cei mai mulţi dintre ei vin mai ales la marile praznice, nelipsită de la nici o slujbă de peste an este Valeria Seciu, al cărei fiu a ajuns călugăr, pe Muntele Athos, cu numele de monahul Daniil.
„Sunt marea actriţă Olga Tudorache şi vreau lumină la Biserica Kretzulescu!"
Una dintre cele mai active enoriaşe ale părintelui Vasile Răducă de la Biserica Kretzulescu este nimeni alta decât Olga Tudorache. Mereu interesată de bunul mers al parohiei, ea trece aproape zilnic pe la biserică. În urmă cu câţiva ani, la una dintre deniile din Săptămâna Patimilor, din pricina unei pene de curent, zona Sala Palatului a rămas în beznă. Slujba a continuat în biserică la lumina lumânărilor, dar s-a iscat o oarecare agitaţie. Brusc, din întuneric s-a auzit vocea gravă, cu timbru inconfundabil, a Olgăi Tudorache. „Ia stai, dragă. Dar cum să lăsăm lucrurile aşa? Să-mi dea cineva un număr de la Renel." A apucat în beznă un telefon din cele câteva care i se întinseseră şi a format, la lumina slabă a mobilului, numărul care i-a fost adus la cunoştinţă. După ce i s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, a spus doar atât: „Sunt marea actriţă Olga Tudorache şi vreau lumină la Biserica Kretzulescu! Acum!" Nu mai e nevoie să spunem că nu au trecut nici câteva minute şi „s-a făcut lumină".
Un Puric pe drumul Damascului
Unul dintre cei mai vajnici mărturisitori ai credinţei este Dan Puric, ajuns un autentic guru al tinerei generaţii. Dan Puric nu l-a întâlnit pe Dumnezeu pe drumul Damascului, ci pe drumul
