Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state. Hazardul moral = situaţia în care un actor nu răspunde pentru consecinţele acţiunilor sale riscante, astfel încît comportamentul riscant este încurajat. La nivel de state, asta se traduce în modul următor: un stat care se îndatorează prea mult este salvat de alte state care s-au comportat responsabil, pe viitor ar fi, deci, de aşteptat ca şi alte state europene să ajungă în situaţia Greciei, pentru că se vor şti salvate. Încurajează, deci, salvarea Greciei comportamentul iresponsabil? Aceasta este întrebarea. Iar dinspre estul continentului se ridică o întrebarea de pe cealaltă parte a monedei (euro). E de aşteptat ca problema Greciei să ridice noi bariere pentru aderarea la euro. Atunci statele din est, care s-au comportat responsabil şi îndeplinesc criteriile de aderare la euro, vor fi refuzate din cauza Greciei? Grecii sînt salvaţi, deci răsplătiţi pentru iresponsabilitate, pe cînd estonienii şi bulgarii sînt pedepsiţi, deşi au fost responsabili? Acestea fiind întrebările, să le luăm pe rînd. Au fost răsplătiţi grecii pentru iresponsabilitate? Răspunsul nu este simplu. Ar fi fost simplu dacă Europa s-ar fi grăbit să sară în ajutorul lor. Dacă la începutul crizei partenerii din euro-zonă ar fi împrumutat ieftin şi rapid Grecia, lucrurile ar fi fost clare: hazardul moral era maxim, grecii ar fi scăpat uşor şi precedentul creat – cine are probleme în zona euro e salvat de ceilalţi.

Dar acum lucrurile sînt mai complicate. Datorită (nu din cauza) încăpăţînării nemţilor, grecii au trecut în ultimele săptămîni printr-un adevărat purgatoriu. Este vorba, în primul rînd, despre blamul moral. Nu a fost uşor să fii în pielea lor. În toate ţările europene presa a scris articole cu tema „