Normal că e grav ce scrie Cornăţeanu. DAR: o scrie acum! O spune în aprilie 2010, după războiul de cîteva ore cu Patriciu şi 3 ani şi jumătate de pace întemeiată (asemeni compromisului istoric al lui Ştefan cel Mare cu turcii) pe nişte grămezi de bănet. O spune apăsat, la nervi, fiind înlăturat, “brutal”, dintr-o anumită funcţie. Ca mai toţi şmecherii cu peniţă din ţara asta care duduie de ipocrizie şi deontologie post-eveniment.

Vreau să spun că oamenii care se complac în degustarea zilnică a unui rahat nu au dreptul moral sau igienic să-i acuze p-ăia care l-au produs, citind ziarul pe veceu. Iar dacă ai colaborat bine, mersi cu patronul în care tragi azi tunuri cu vidanja, înseamnă c-ai avut nişte motive întemeiate, care te descalifică la foc automat. Cornăţeanu spune că a fost urmărit, ascultat, ameninţat, că i-a fost pusă în pericol familia şi prietenii de către mafioţii cărora mogulul le datorează bani. Băi, asta e foarte nasol! Poate fi extrem de penal. Iar dacă e adevărat, iar Cornăţeanu n-a aflat toate chestiile astea direct din gura lui Patriciu, la 5 minute după anunţarea noii conduceri a grupului, înseamnă că la Adevărul Holding a fost Once Upon a Time in America de dimineaţa pînă seara.

Deci tre’ să fii complet diliman, perfect masochist sau 100% şantajabil ca să accepţi un asemenea tratament barbar la locul de muncă. În Evul Mediu nu aveai pe unde să scoţi cămaşa de zale în faţa seniorului, întrucît lanţul trofic feudal era bazat exclusiv pe relaţii de forţă. Dar acum, în era tehnologizată a mogulilor, poziţia socială a vasalilor cu carte de muncă s-a nuanţat. S-au inventat demisia, blogurile prietenilor, ţiganii din Ferentari cu foamea-n gît, poliţia, trusturile concurente, Clubul Român de Presă, avocaţii de la Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). S-au inventat chiar şi coaiele (mi-e greu să dau nume; tuturor ne e greu). @N_