In vremuri normale, presa este a patra putere în stat. In general ea trebuie sa joace rolul de cenzor al celorlalte trei, executiva, legislativa si judecatoreasca. Se pare însa ca astazi, cand nimic nu merge cum trebuie în saraca noastra tara bogata, presa trebuie sa-si asume întaiul rol în stat, cata vreme rolul ei este unul dificil, care presupune impartialitate, dar si incisivitate, vigilenta, dar si grija fata de valorile morale.
In peisajul publicistic moldav, cotidianul nostru încearca, dincolo de toate rigorile jurnalistice, sa fie garantul libertatilor democratice ale tuturor celor care ne citesc sau nu, ale tuturor celor dezamagiti de prestatia conducatorilor de azi. In esenta, ceea ce vrem sa spunem este ca romanii, fie ei mai saraci sau mai avuti, mai în varsta sau mai tineri, merita o soarta mai buna, iar dezideratul nostru asumat este de a nu va lasa sa uitati acest lucru.
Exista mai multe motive pentru care facem asta. Unul ar fi acela ca traim o singura viata si n-avem timp pentru experimentele puerile (ca sa nu spunem rau intentionate) operate pe pielea cetateanului, de politicienii de mana a patra, cocotati conjunctural în diverse posturi de conducere. Cand spunem asta, ne referim la toti cei care, începand cu propria noastra urbe, arunca cu banii în caini, în loc sa faca atatea alte lucruri utile si necesare. Macar de-ar arunca în cei comunitari. Un al motiv ar fi acela ca nu stim cum se face, dar zambetele generoase si pline de promisiuni de pe afisele electorale devin, pentru castigatorii alegerilor, ranjete hotesti sau, dupa caz, rictusuri de falsa compasiune. Iar noi, ca si dumneavoastra, detestam înselatoria oricand, oricum si oriunde s-ar manifesta.
Prin urmare, cine sa ramana pe reduta cata vreme ministrii, parlamentarii si judecatorii sunt arestati pentru culpe care i-ar face sa paleasca de invidie pe membrii Cosa Nos
