Cu aerul lui de mafiot bonom şi de politician cu conştiinţa uşor încărcată de convorbirile sale telefonice date în vileag, Cătălin Voicu e, de fapt, un fost ticălos mic transformat într-o o slugă gonflată. S-a ridicat servindu-i pe alţii şi a făcut avere din bacşişuri. Din acest motiv, nici cînd s-a văzut senator, cu perspectiva de a deveni ministru de Interne, n-a dispreţuit sumele cu doar patru zerouri şi combinaţiile cu iz de găinărie.

La fel cum Geoană pare şi acum un şef de sală într-o cîrciumă frecventată de diplomaţi, în Voicu se simte generalul cu inimă de tablagiu şi doctorul în drept cu pregătire de repetent ambiţios. Chiar dacă acum Ion Iliescu se spală pe mîini de el şi ba zice că n-a stat niciodată de vorbă cu el, ba că e un gargaragiu, Voicu a primit şi semnătura lui pentru a fi uns general, amănunt pe care papaşa se face că-l uită. Or cînd semnezi ca primarul pentru avansarea la gradul de general a unuia pe care acum nu dai nici o ceapă împuţită, măcar atîta bun simţ să ai, încît să explici de ce ai făcut-o şi, eventual, să-ţi pui niţică cenuşă în cap pentru lipsa ta de discernămînt. Dar cînd, în Senat, Cătălin Voicu a fost dat pe mîna procurorilor la o diferenţă de numai un vot pentru, de ce să te mai miri de amnezia lui Iliescu? Şi de ce să te mai miri de toţi avocaţii lui de ocazie care îl consideră nevinovat din oficiu şi ar fi gata să-i bage în boxa acuzaţilor pe ziariştii care au făcut publice stenogramele convorbirilor sale telefonice compromiţătoare?

Dacă Voicu era doar un caz, oricît de solidari ar fi senatorii unii cu alţii, inclusiv cu el, l-ar fi lăsat mai mulţi din braţe de dragul imaginii Senatului puse în primejdie de acest buboi al corupţiei apărut printre ei. Dar cînd el a ajuns şapca unui fenomen care ascunde complicităţi şi şerpării în lumea afacerilor, a politicii şi a justiţiei, cum să-l dai pe mîna procurorilor? @N