A venit, a vorbit, a plecat. A venit să ne laude, spun guvernanţii. Ba să ne certe, spun analiştii. După ce a vorbit, mult, totul s-a lămurit: nici el nu prea ştia ce caută în România. Credeam că Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional, este un om hotărât, puternic şi, mai presus de toate, coerent. Nu mică mi-a fost surpinderea când, în locul economistului pur-sânge cu o influenţă mai mare decât un şef de stat cu num
A venit, a vorbit, a plecat. A venit să ne laude, spun guvernanţii. Ba să ne certe, spun analiştii. După ce a vorbit, mult, totul s-a lămurit: nici el nu prea ştia ce caută în România. Credeam că Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional, este un om hotărât, puternic şi, mai presus de toate, coerent. Nu mică mi-a fost surpinderea când, în locul economistului pur-sânge cu o influenţă mai mare decât un şef de stat cu nume, am văzut parcă o copie fidelă a celui mai mioritic ministru din Guvernul Boc, Sebastian Vlădescu. Nu, nu am de gând să vorbesc despre privirea galeşă cu ajutorul căreia şi unul, şi altul au prins o controversată, dar nostimă, faimă de donjuan. Nu voi spune nici că prezenţa lor scenică pare firească doar în bucătăria unui restaurant, rafinat, e drept, sau că au acelaşi ton bonom al vocii, gata să adoarmă oameni deja adormiţi. Voi vorbi despre discurs. Strauss-Kahn a spus că a venit în România datorită (sau din cauza) acordului. Apoi a amintit că rolul Fondului este să se asigure că economia o apucă într-o direcţie bună, lucru despre care a dat de înţeles că se întâmplă atâta timp cât l-a lăudat pe Boc. Nu s-a terminat criza! Asta a spus în Parlament. Adică o mare platitudine. La ASE a spus că e nevoie de o nouă reglementare a sectorului financiar. Corect, dar cine garantează că aceste măsuri vor fi eficiente? Nu de alta, dar FMI, cu Strauss-Kahn la cârmă, n-a anti
