Poti sa juri ca e o zana adevarata, venita in zbor din Polonia. Frumoasa si gratioasa, cand danseaza nu atinge pamantul. L-a atins o singura data, si atunci i s-a furat inima. Hotul e zburator ca si ea: Mihai Petre, dansator de rang international
Fetita de pe malul marii
- Putine femei pot fi comparate, fara risc de exagerare, cu o zana. In cazul tau, nu exista, insa, nici o primejdie. Cine te vede dansand, poate jura ca n-atingi pamantul. Te pomenesti ca este adevarat si ca faci parte dintr-o poveste!
- In cazul meu este vorba de o poveste adevarata, care a inceput chiar in oraselul in care m-am nascut, Koszalin, o asezare micuta si frumoasa ca o bijuterie, plasata strategic, pe malul marii, intre Gdansk si Szczecin. Eu am fost un copil foarte timid, chiar fragil, iar trasatura aceasta ii ingrijora in mod deosebit pe parintii mei. Din fericire, solutia le-a venit chiar din familie: unchiul meu era dansator sportiv. Un dansator foarte, foarte bun, dar care, din pacate, a fost nevoit sa puna punct carierei, din pricina unor probleme serioase cu spatele. El insa a reprezentat inspiratia pentru mama si tata. Asa ca, la 10 ani, am mers la un coleg de-al unchiului, care preda dans. Initial, nu mi-a placut deloc. M-au dus insa la un concurs, ca sa vad care era finalitatea antrenamentelor de la scoala, si-acolo am prins gustul dansului. Acum, privind inapoi, cred ca lucrul care m-a sedus, de fapt, au fost rochiile. Pe vremea aceea, erau mult mai elaborate decat azi: aveau multe pene, multe volane, mult sclipici... Pentru o copilita, aratau ca niste rochii de printesa. Sigur, acum realizez ca erau foarte kitschoase, dar uite ca, finalmente, datorita lor, am prins drag de dans si am inceput sa pasesc pe drumul asta. Plus ca am avut noroc si de un partener bun, inca din start. Si asta a contat foarte mult. Pentru ca n-am avut senzatia ca munce
