In agitata viata politica romaneasca, in ultima vreme, afisul a fost tinut de scandalul Voicu.
O serie de inregistrari, livrate presei pe cai oculte, au dezvaluit ca un senator PSD, Catalin Voicu, isi construise o adevarata retea mafiota de blocare (interesata) a unor dosare de coruptie privitoare la afaceristi si politicieni. Cititorul ar putea insa ridica din umeri: cazul Voicu este doar unul din nenumaratele cazuri de incalcare a Legii din Romania. In cele doua decenii post-comuniste, opinia publica a fost saturata cu dezvaluirile, a aflat de majoritatea marilor afaceri ilegale, si nu s-a intamplat nimic. Grupurile partinice au alternat la putere, promitand una sau alta, dar - in fapt - situatia nu s-a schimbat. Dosarele grele au continat sa zaca prin birourile Politiei sau Justitiei, tunuri economice au fost trase ca mai inainte, birocratizarea si clientelizarea au crescut si continua sa creasca. Romania exporta pe mai departe inteligenta si forta de munca, infrastructura da in gropi tot mai mult si mai des, fondurile UE sunt aspirate selectiv, dupa vamuiri succesive sau returnate, datorita incapacitatii de distribuire (corecta) a lor. Tabloul este cunoscut de toata lumea si inca o descriere a lui nu-si are rostul. Cu ce este deosebit atunci cazul Voicu de alte, extrem de multe, scandaluri de coruptie din Romania? Retele mafiote care sa lege principalele institutii ale statului au mai existat. Nici astazi nu se recunoaste cine a profitat de devalizarea Bancorex-ului, de prabusirea FNI-ului ori a Bancii Romane de Scont. O stie, desigur, toata lumea, dar oficial nimic nu e clar. Toti cetatenii au aflat ca, de pilda, licitatiile pentru asfaltari - la suprapret - sunt trucate, castigatoare fiind cam aceleasi firme. Au fost surprinse chiar si mecanismele politice care le-au facilitat. Ba chiar, unii "pestisori" au cazut in plasa Justitiei. Retelele au func
