- Ma drace’ de copil cu fata asta de chinezoi, ma, a cui esti tu ma? Ca nu te-am mai vazut pe aici? Ma da esti toata numa’ un tipat, nimeni nu mai poate sa doarma din cauza ta! A cui esti?
- Nu ma cheama “drace”, ma cheama Dori si daca vreau,na, tip si mai tare: ”buniiii, buniii, pogaceii mei, mi-e foame buniiiii!”
-Ce buni, care-i buni ?
-Buni imi face cus-cus si pogacei si o sa stau aici multa vreme, asa ca ihi…nimeni n-o sa mai doarmaaaa…hi, hi ..nici tu ..nimeni!
-Razgaiata mica ce esti, las’ca vedem noi pan’ la urma…
*
“Doamna” Gilda Bors era singura, nu avea pe nimeni. Isi pierduse sotul in urma cu cativa ani si de atunci, singura ei bucurie erau niste mileuri bej, vocea lui Iosif Sava si o gradinita de iepuri curiosi, neastamparati si cam murdari pe care o tot lauda de dimineata pana seara.Ea a fost singura cucoana care m-a primit cu raceala si otet cand m-am mutat in casa bunicilor mei.Dupa cum probabil banuiti, mica fiind, la randul meu am decretat-o “inamicul public numarul unu”, fapt care, tin minte, cel mai mult il amuza pe bunicu’.
*
-..si uite, io alergam asa..stii tu cum alerg eu repede si incet si ea, in loc sa ma lase sa alerg tipa dupa mine si –mi spunea “drac!”
-Hai, hai la mine in brate, ma chinezoaica mea, dar tu nu i-ai facut nimic? Hai spune-i lu’ bunicu’ nabadaioaso ce esti sau nu, mai bine vino si pupa-ma ca tare dor de tine mi-a fost azi! Ia zi-mi tu mie cum alergi repede si incet?
-..e..stii tu ..nu mai ma intreba, mai bine zi-mi ce-mi iei cadou de iepuras, haidee, zi-mi, cadouri, cadouri ..vreau multe cadouriii…
Si azi imi aduc aminte acel ou.
L-am zarit din intamplare, de pe hol, cand am sunat speriata sa-i dau “cahlah” (un fel de painica evreiasca) de la bunica.Doamna Gilda mi-a smuls tava din mana si dupa ce si-a strans mai bine la spate parul jumatate alb-jumatate rosu,
