Dupa 60 de ani
De fiecare data cand trece pe langa el, in fiecare moment al zilei, Zahara ii pune o mana pe umar si-i mangaie apoi parul inca nealbit. De atatea ori, intr-o singura zi de primavara. Palma ramane o clipa in aer, intinsa, suspendata intr-o tensiune tremurata. Apoi femeia isi vede mai departe de treburi. Ea are acum 79 de ani. Barbatul ei 83, si se numeste Dragos. Pe amandoi ii cheama Olas. Zahara si Dragos Olas. De 60 de ani, nu s-au despartit nici o zi, nici o noapte, niciodata.
Aproape nu mi-a venit sa cred, cand am auzit povestea acestor oameni de la o nepoata de-a lor, Ana, studenta in Bucuresti. Traise o vreme cu ei, si viata lor i se paruse un basm, nu se certau niciodata, se strangeau tot timpul in brate, se sarutau, nu se rusinau nici un pic de naturaletea trupurilor lor imbatranite. Si, mai ales, se respectau unul pe celalalt pana la veneratie. Nepoatei lor, Ana Olas, aceasta iubire i-a fost mereu o pilda. De fidelitate. De trainicie. De "totusi se poate", intr-o lume in care dragostea e atat de batjocorita, ironizata, redusa adesea doar la o simpla "chimie", ori la trecatoarele atractii sexuale. Starnit de poveste, dornic sa vad ca "totusi se poate", si ca iubirile pot sa fie salvate, m-am pornit sa strabat tara intreaga, pana in capatul ei dinspre miazanoapte, spre comuna bucovineana Vama, ca sa ajung pana in curtea insorita a celor doi batrani, intr-o amiaza frumoasa de primavara. Si, intr-un sfarsit, emotionat tare, sa-mi iau inima-n dinti si sa bat la usa casei lor, pazita de doi catelandri albi si inconjurata de iarba, inca patata cu zapada.
Dupa casatorie Sotii Olas sunt cunoscuti de toti locuitorii din Vama, o asezare mare, intinsa intre doi munti. Toti, batrani si copii, oricine-ti poate spune ce fac, unde locuiesc, cum se mai simt, iti pot zice chiar si ce anume fac intr-un moment anumit al zilei. De
