Antrenorul venit tocmai din Maramureş este de trei ani directorul Centrului de Copii şi Juniori la clubul de fotbal de la poalele muntelui Pietricica.
Toader Şteţ s-a născut în vestita localitate maramureşeană Săpânţa, unde se află „Cimitirul Vesel“, dar viaţa i-a purtat paşii prin mai toate regiunile ţării. Până la vârsta de 19 ani a trăit în Oltenia, în oraşul gorjean Motru, unde familia a fost nevoită să se mute cu serviciul.
„Comuniştii le-au confiscat bunicilor toată agoniseala. Tata a plecat în 1954 la Motru unde s-a angajat, iar mama l-a urmat după câţiva ani“, povesteşte profesorul Şteţ. El îşi aminteşte că vara mergea în vacanţă în Maramureş şi că acele momente erau cele mai frumoase.
Fotbal a început să joace la Minerul Motru, sub comanda antrenorului Ştefan Cârjan. Armata l-a ajutat să cunoască zona Banatului pentru că a continuat să evolueze la echipa Dinamo Timişoara, dar studiile l-au aruncat în celălalt colţ de ţară, în Moldova. „Chiar mă gândeam că aş vrea să merg undeva în ţară unde nu am mai fost. A contat şi faptul că la Bacău era echipa Ştiinţa în liga a II-a“, mai spune profesorul Toader Şteţ.
A pus pe picioare „Ceahlăul“
Traseul fotbalistic al lui Toader Şteţ a parcurs mai multe echipe, toate din judeţul Bacău: FC Oneşti, Letea Bacău, Textila Buhuşi şi CSM Borzeşti. „Aveam 29 de ani şi jucam în divizia B la Borzeşti când mi s-a propus să fiu antrenorul echipei, cu două etape înainte de finalul campionatului“, rememorează Şteţ prima experienţă de tehnician.
În 1992 Toader Şteţ a fost solicitat să facă echipă cu antrenorul principal Sdrobiş, în tentativa de promovare a FC Ceahlăul în Divizia A. „Cu mine au venit atunci de la Textila Buhuşi şi jucătorii Axinia I, Mihai Ionescu, Vrânceanu, Săvinoiu şi Grosu. Sdrobiş a plecat după prima parte a campionatului, eu am rămas secund şi am promov